Un banc la temă din mediul academic:
Cică trăia pe la sfârşitul sec. al XIX-lea un nobil maghiar, foarte şi foarte bogat. Şi avea omul un măgar, pe care-l iubea nespus de mult, mai mult decât pe propriul fiu. Îl răsfăţa în toate felurile şi risipea pentru el bani peste măsură, doar ca să se simte măgarul om. Şi iată că într-o zi îi veni nobilului ideea să-l facă pe măgar doctor în ştiinţe. Zis şi făcut. Plecă în grabă împreună cu măgarul la Universitatea din Budapesta, unde-l îi comunică rectorului pofta sa. Rectorul evident că nu. Atunci nobilul scoate din buzunar o sumă frumuşică şi i-o pune pe masă. Rectorul iarăşi nu. Atunci nobilul dublează suma, pe care rectorul n-o mai poate refuza, şi-l face în aceeaşi zi pe măgar doctor. Fericit nevoie mare, nobilul se pornise înapoi spre casă, doar că la un moment dat îşi dă seamă că măgarul său e doctor în ştiinţe, iar el nu, de aceea mai mult ca sigur o să-l râdă toate slugile. Făcuse drum întors pentru a-i cere rectorului şi această favoare. Doar că de această dată rectorul a fost de neînduplecat: "Dle, dacă pe un măgar îl mai putem face doctor, atunci pe un bou - în niciun caz".
