"Luceafăr blând", sau cum românii practică satanismul

Ne tot plângem că lucrurile nu merg prea bine, nici pe un mal şi nici pe celălalt al Prutului. Sărăcie, corupţie, hoţi, nevoi. Dar staţi fraţilor cum vreţi să meargă bine, dacă generaţie după generaţie învăţăm pe de rost şi recităm cu orice ocazie o aparentă odă a sataniştilor - "Luceafărul", scrisă de geniul literaturii noastre Mihai Eminescu. Păi nu v-a spus nimeni că Luceafăr, de fapt, provine din latină de la numele Lucifer, dat de romani unui oarecare Zeu care personifica planeta Venus. Moştenirea latină nu o contestă nimeni, doar că între timp am devenit creştini, iar ăştia oarecum avizi de a boteza pe toţi şi pe toate, i-au făcut-o şi necuratului, dându-i numele de Lucifer...

Să nu fi ştiut Eminescu de faptul că versurile sale ar putea avea un dublu înţeles? Mă rog, se poate să fi fost orbit de prea mult romantism, specific literaţilor epocii în care a trăit. Doar că epoca romantică a cam trecut, iar noi tot îl proslăvim de mici copii pe Lucifer, cu:

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!

Sigur, faptul că noi l-am păstrat pe Lucifer, precum şi pe multe alte zeităţi, ascunzându-le de ochii inchiziţiei şi practicându-le păgâneşte ca tradiţii profund ancestrale, se datorează, e bine ştiut, faptului că la Nord de Dunăre creştinismul s-a răspândit în forma lui populară, mai tolerantă şi respectiv mai puţin punitivă. Doar că Dumnezeu, se pare, nu este prea înţelegător în această privinţă cu noi. Păi normal, dacă în loc de rugăciuni închinate Domnului, noi învăţăm copiii rugăciuni închinate lui Lucifer. Mai numim şi teatre, reviste şi alte chestii cu numele acestuia. Noroc cu ăştia care nu prea învaţă şi scriu prostii la BAC, că se mai mişcă lucrurile, pe aici pe colea, la fraţii din Ţară. La noi însă, după plecarea Maiei Sandu, cred că vor reveni timpurile când chiar şi cei mai grei de cap vor da cu brio examenul la "satanism"... Mă rog, au mai încercat unii să pună această întrebare, doar că e mai uşor să-ţi faci cruce, decât să-l înţelegi pe un geniu. Unii au fost mai şmecheri, înţelegând prea bine că nu-l vor putea înfrunta direct pe Eminescu, i-au spus tot cu dublu sens - Luceafărul poeziei româneşti. Aşa că mergem mai departe cu cretinismul, pardon, creştinismul nostru popular.