ŞCOALA
DUHOVNICESCĂ DIN ISMAIL (Измаильское
духов-ное yчилище) – instituită în baza deciziei Senatului
Guvernant din 1 iunie 1893, la cererea Sfântului Sinod din 28 mai,
începând cu anul de studii 1893/1894. Şcoala avea 4 clase, un număr suficient de
profesori care erau plătiţi din contul Sfântului Sinod şi activa în baza Regulamentului
din 22 august 1884 despre şcolile duhovniceşti[1].
[1] ПСЗРИ. Собр. III, т. XIII,
1893, №9837. – СПб., 1897, c. 510.
ŞCOALĂ PAROHIALĂ (церковно-приходская школа, приход-ская школа, училище) – şcoală primară în incinta parohiei. Constituia prima treaptă a învăţământului
teologic din Basarabia. Cursurile erau ţinute de diaconi, paracliseri, persoane
care au absolvit şcoli parohiale de învăţători[1],
seminare teologice etc. Ele se împărţeau în două categorii: cu o singură clasă
(cu 3 ani de studii) şi cu două clase
(cu 4 ani de studii) [2].
[1] Scoli pedagogice peru băieţi
şi fete, cu 3 ani de studii, care la mijlocul sec. al XIX-lea – începutul
sec. al XX-lea pregăteau învăţători pentru şcolile parohiale.
[2] Ф.М. Лурье. Российская
история и культура в таблицах. – СПб., 1998, с. 236.
ŞCOALĂ
JUDEŢEANĂ (уезднoе училищe) –
instituită în oraşele judeţene Chişinău, Bălţi, Hotin, Akkerman, Bender şi
Ismail, în baza deciziei Comitetului de Miniştri din 8 noiembrie 1827.
Instituirea şcolilor judeţene în Basarabia a fost precedată de discuţia în
cadrul şedinţei din 22 octombrie a adresei parvenite de la ministrul Învăţământului
Public din 20 octombrie privind instituirea şcolilor judeţene în
Basarabia. Instituirea şcolilor a fost precedată şi de corespondenţa dintre
tutorele Districtului de Învăţământ Harkov, funcţionarul de clasa a IV-a
Perovski, şi guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov,
care intenţiona să deschidă în Basarabia un gimnaziu şi câteva şcoli judeţene.
Dar, pornind de la faptul că gimnaziul putea fi deschis doar în cazul în care vor
fi pregătiţi deja elevi în şcolile judeţene, M.S. Voronţov a considerat că
la început trebuie să fie deschise şcoli judeţene în centrul regional Chişinău,
în oraşele ţinutale Bălţi, Hotin, Akkerman, Bender şi Ismail, în oraşul-port
Reni şi în orăşelul Chilia. M.S. Voronţov urma să soluţioneze problema privind
încăperile pentru şcoli, salariul pentru profesori, cheltuielile pentru
întreţinea şcolilor etc. Guvernatorul a respins propunerea lui Perovski de a li
se plăti profesorilor în ruble argint, considerând că aceștia trebuie
remuneraţi în ruble asigurate, sub pretextul că „…întreţinerea şcolilor în
Basarabia nu va costa mai scump decât a celor din Novorosia”.
Întrebarea în cauză a fost
discutată şi de Administraţia Principală a Şcolilor, care a decis:
1.
Pornind de la faptul că în Basarabia nu sunt nici un fel de
şcoli, în afară de 4 şcoli lancasteriene, tutorelui Districtului de Învăţământ
Harkov i s-a permis să deschidă şcoli judeţene în oraşele Chişinău, Bălti,
Hotin, Akkerman, Bender şi Ismail.
2.
Cât priveşte instituirea unor asemenea şcoli în oraşele
Reni si Chilia, care nu sunt oraşe judeţene, această problema urma să fie soluţionată
de guvernatorul general al Novorosiei şi rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei
M.S. Voronţov.
3. Tutorele Districtului de Învăţământ Harkov era împuternicit să asigure
şcolile judeţene cu profesori erudiţi şi cu manualele necesare, ca în oraşele
din sud-vestul Rusiei – Chişinău şi Bălţi, unde în circulaţie este limba
moldovenească (română – V.T), iar
profesorii trebuie să cunoască limba moldovenească şi să poată lamuri regulile
acestei limbi.
4.
Conştientizându-se că va fi destul de dificil a găsi
asemenea profesori care să posede limba moldovenească, se propunea ca salariul anual
de 250 de rub. asignate, dacă nu se vor găsi mijloace de a-l plăti în argint,
să fie mărit, cel puţin, de 2 ori.
5.
Toate cheltuielile pentru salarizarea profesorilor,
asigurarea cu spaţiu locativ, întreţinerea şcolilor vor fi asigurate din
capitalul de 10% acordat Basarabiei.
6.
Pentru asigurarea ulterioară a şcolilor judeţene cu elevi
urma să fie deschisă o reţea largă de scoli primare – şcoli bisericeşti.
Ministerul Învăţământului Public
considera că aceste şcoli judeţene trebuie să fie administrate de un director
special, care cu timpul să devină Directorul Gimnaziului, stabilindu-i-se un
salariu bun, din aceeaşi sumă a capitalului de 10% acordat Basarabiei. Alegerea
directorului rămânea prerogativa tutorelui Districtului de Învăţământ Harkov,
cu confirmarea ulterioară de câtre ministrul Învăţământului Public[1].
La şedinţa
Comitetului de Miniştri din 27 aprilie 1829 a fost discutată adresa din 27 aprilie
a ministrului Învăţământului Public. El solicita ca jumătate din suma pentru
întreţinerea şcolilor judeţene şi pentru remunerarea directorilor şcolilor
judeţene din Basarabia să fie inclusă în capitalul comun al şcolilor Ministerului
Învăţământului Public pentru acest an de studii, iar pentru anul viitor jumătate
de sumă să fie alocată din vistieria de stat pentru întreţinerea gimnaziului şi
a celor 6 şcoli judeţene, anual – 24625 ruble. La şedinţa din 1 iunie
1829 a Comitetului de Miniştri această decizie a fost întărită, adoptată şi
confirmată de împărat[2].
[1] ПСЗРИ. Собр.
II, т. II, 1827, №1520. – СПб., 1830, c. 955-957.
[2] ПСЗРИ. Собр.
II, т. IV, 1829, №2905. – СПб., 1830, c. 383.
