ŞCOALĂ JUDEŢEANĂ (уезднoе училищe) | Muzeul din inima mea |

ŞCOALĂ JUDEŢEANĂ (уезднoе училищe)



ŞCOALA DUHOVNICESCĂ DIN ISMAIL (Измаильское духов-ное yчилище) – instituită în baza deciziei Senatului Guvernant din 1 iunie 1893, la cererea Sfântului Sinod din 28 mai, începând cu anul de studii 1893/1894. Şcoala avea 4 clase, un număr suficient de profesori care erau plătiţi din contul Sfântului Sinod şi activa în baza Regulamentului din 22 august 1884 despre şcolile duhovniceşti[1].


[1] ПСЗРИ. Собр. III, т. XIII, 1893, №9837. – СПб., 1897, c. 510.

ŞCOALĂ PAROHIALĂ (церковно-приходская школа, приход-ская школа, училище) – şcoală primară în incinta parohiei. Constituia prima treaptă a învăţământului teologic din Basarabia. Cursurile erau ţinute de diaconi, paracliseri, persoane care au absolvit şcoli parohiale de învăţători[1], seminare teologice etc. Ele se împărţeau în două categorii: cu o singură clasă (cu 3 ani de studii) şi cu două clase (cu 4 ani de studii) [2].


[1] Scoli pedagogice peru băieţi şi fete, cu 3 ani de studii, care la mijlocul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea pregăteau învăţători pentru şcolile parohiale.
[2] Ф.М. Лурье. Российская история и культура в таблицах. – СПб., 1998, с. 236.

ŞCOALĂ JUDEŢEANĂ (уезднoе училищe) – instituită în oraşele judeţene Chişinău, Bălţi, Hotin, Akkerman, Bender şi Ismail, în baza deciziei Comitetului de Miniştri din 8 noiembrie 1827. Instituirea şcolilor judeţene în Basarabia a fost precedată de discuţia în cadrul şedinţei din 22 octombrie a adresei parvenite de la ministrul Învăţământului Public din 20 octombrie privind instituirea şcolilor judeţene în Basarabia. Instituirea şcolilor a fost precedată şi de corespondenţa dintre tutorele Districtului de Învăţământ Harkov, funcţionarul de clasa a IV-a Perovski, şi guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov, care intenţiona să deschidă în Basarabia un gimnaziu şi câteva şcoli judeţene. Dar, pornind de la faptul că gimnaziul putea fi deschis doar în cazul în care vor fi pregătiţi deja elevi în şcolile judeţene, M.S. Voronţov a considerat că la început trebuie să fie deschise şcoli judeţene în centrul regional Chişinău, în oraşele ţinutale Bălţi, Hotin, Akkerman, Bender şi Ismail, în oraşul-port Reni şi în orăşelul Chilia. M.S. Voronţov urma să soluţioneze problema privind încăperile pentru şcoli, salariul pentru profesori, cheltuielile pentru întreţinea şcolilor etc. Guvernatorul a respins propunerea lui Perovski de a li se plăti profesorilor în ruble argint, considerând că aceștia trebuie remuneraţi în ruble asigurate, sub pretextul că „…întreţinerea şcolilor în Basarabia nu va costa mai scump decât a celor din Novorosia”.
Întrebarea în cauză a fost discutată şi de Administraţia Principală a Şcolilor, care a decis:
1.   Pornind de la faptul că în Basarabia nu sunt nici un fel de şcoli, în afară de 4 şcoli lancasteriene, tutorelui Districtului de Învăţământ Harkov i s-a permis să deschidă şcoli judeţene în oraşele Chişinău, Bălti, Hotin, Akkerman, Bender şi Ismail.
2.   Cât priveşte instituirea unor asemenea şcoli în oraşele Reni si Chilia, care nu sunt oraşe judeţene, această problema urma să fie soluţionată de guvernatorul general al Novorosiei şi rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei M.S. Voronţov.
3.   Tutorele Districtului de Învăţământ Harkov era împuternicit să asigure şcolile judeţene cu profesori erudiţi şi cu manualele necesare, ca în oraşele din sud-vestul Rusiei – Chişinău şi Bălţi, unde în circulaţie este limba moldovenească (română – V.T), iar profesorii trebuie să cunoască limba moldovenească şi să poată lamuri regulile acestei limbi.
4.   Conştientizându-se că va fi destul de dificil a găsi asemenea profesori care să posede limba moldovenească, se propunea ca salariul anual de 250 de rub. asignate, dacă nu se vor găsi mijloace de a-l plăti în argint, să fie mărit, cel puţin, de 2 ori.
5.   Toate cheltuielile pentru salarizarea profesorilor, asigurarea cu spaţiu locativ, întreţinerea şcolilor vor fi asigurate din capitalul de 10% acordat Basarabiei.
6.   Pentru asigurarea ulterioară a şcolilor judeţene cu elevi urma să fie deschisă o reţea largă de scoli primare – şcoli bisericeşti.
Ministerul Învăţământului Public considera că aceste şcoli judeţene trebuie să fie administrate de un director special, care cu timpul să devină Directorul Gimnaziului, stabilindu-i-se un salariu bun, din aceeaşi sumă a capitalului de 10% acordat Basarabiei. Alegerea directorului rămânea prerogativa tutorelui Districtului de Învăţământ Harkov, cu confirmarea ulterioară de câtre ministrul Învăţământului Public[1].
La şedinţa Comitetului de Miniştri din 27 aprilie 1829 a fost discutată adresa din 27 aprilie a ministrului Învăţământului Public. El solicita ca jumătate din suma pentru întreţinerea şcolilor judeţene şi pentru remunerarea directorilor şcolilor judeţene din Basarabia să fie inclusă în capitalul comun al şcolilor Ministerului Învăţământului Public pentru acest an de studii, iar pentru anul viitor jumătate de sumă să fie alocată din vistieria de stat pentru întreţinerea gimnaziului şi a celor 6 şcoli judeţene, anual – 24625 ruble. La şedinţa din 1 iunie 1829 a Comitetului de Miniştri această decizie a fost întărită, adoptată şi confirmată de împărat[2].


[1] ПСЗРИ. Собр. II, т. II, 1827, №1520. – СПб., 1830, c. 955-957.
[2] ПСЗРИ. Собр. II, т. IV, 1829, №2905. – СПб., 1830, c. 383.