Muzeul de Istorie nu prea se "îndeletniceşte" cu datinile, pentru asta există Muzeul de Etnografie şi alte ştiinţe "abstract-materialiste". Cu toate acestea de 9 mai datinile vin la muzeu, în persoana veteranilor şi altor categorii social-victorioase. De fapt cea mai mare parte a oraşului se transformă într-un fel de muzeu. Exponatele, tot mai "tinere" an de la an, sunt primblate în marşuri victorioase în nuanţe roş-verzui, de la steaguri şi uniforme scoase de la naftalină. Şi cum suntem de ani buni într-un plin război între "o" şi "u" pe meleagurile noastre "omletice", se alătură acestor marşuri diferiţi dedofili în ochelari de soare roz, însetaţi de noi victorii împotriva "fasciştilor de pretutindeni". Apoi veteranii sunt hrăniţi şi cinstiţi niţel, în timp ce privesc peste "tranşee", la fel ca acum şapte decenii, cum "neo-fascişti" înfulecă bucate alese şi se delectează cu băuturi fiţoase, cu denumiri extravagante. Urmează concursul "Vocea veteranilor", în care câştigătorul îşi deplânge soarta "victorioasă" fără măcar să înţeleagă că face "playback" identitar împotriva "înfrânţilor". Soarele primăvăratic, profund indispus de amintirile pe care le are despre acele timpuri, când nu vedea pământul cu lunile, din cauza fumului de la obuze şi incendii, îi mai loveşte cu ciocanul ultraviolet pe unii dintre aceşti nostalgici, dar scuipă într-un final şi se ascunde după nori să nu-i mai vadă...
Toată uvertura asta cu iz imperialist-şovinist se propagă apoi spre Muzeul de istorie, care pentru o zi uită că este naţional şi-i întâmpină "cu drag" pe oaspeţii cu "victoria" din dinţi şi "katiuşa" din minţi. Ar mai trage şi azi în toţi acei care îi privesc cu indiferenţă şi lehamete, deoarece lor le datorăm faptul că "aerul" pe care îl respirăm nu conţine molecule "toxice" vest-europene... Şi cum au rămas fără gloanţe şi obuze, se retrag cu inima îndurerată în sala "centrală" a muzeului şi se pun pe a privi îndelung diorama "operaţiei Iaşi-Chişinău". Cântece ostăşeşti, votcă şi multe lacrimi, dar că acum nu mai are cine să le "aprecieze", rămân singuri... Acei "bravi" dedofili nu le mai sunt alături, s-au împrăştiat pe la baruri să cinstească noua lor "victorie" în înjosirea demnităţii noastre naţionale, despre care o să le povestească odată nepoţilor, că, dă, la alte victorii nu îi duce mintea. Pe veterani, însă, după ce observă că sunt singuri, îi năpădeşte frica. Din subsol se aud vocile "din mormânt" a celor pentru care victoria împotriva "fasciştilor" a însemnat foamete organizată şi deportări în "Siberii de gheaţă". De aceea cântă mai cu glas, ca să nu le mai audă. Se încurajează unul pe altul şi se îndârjesc a nu pleca. Ar sta până la moarte, dacă le-ar porunci tovarăşul Stalin, doar că vocea acestuia nu se mai aude. Desigur Kremlinul găseşte actori iscusiţi ca să-l personifice, care vin nitam-nisam la Chişinău şi citesc de pe hârtii îngălbinite discursurile de odinioară a marelui "vojdi" a popoarelor. Dar n-are bietul "emisar" putere de convingere şi gata. Mutra sa trădează mai degrabă o "6" bosumflată, decât un "vojdi".
Vine seara. Televiziunile relatează cu patos despre "aventurile" pomenirii "Victoriei", peruca şi sprâncenele desenate ale lui Kobzon, întâlnirea lui Voronin cu fiul rătăcitor în căutarea unui loc de muncă, terciul veteranilor şi de unde venea mirosul ademenitor de frigărui, cât timp aceştia stăteau închişi după "gratii" păziţi de poliţişti, ca să nu fugă. Iată aşa şi se trece această zi la moldovenii de la Răsărit de Prut, căci dincolo, această dată în calendar mai semnifică Ziua independenţei României, dar şi Ziua Europei. Şi noi le vom sărbători, doar că pe stil vechi, aşa cum se obişnuieşte la basarabeni, şi evident tot alăturat.
