BIBLIOFILIE – pasiunea de a cunoaşte, de
a evalua, de a colecţiona cărţi rare şi preţioase; ca şi alte cuvinte cu sens cultural, derivă din limba greacă, anume
din cuvintele vivlion – carte şi
filia – iubire, prietenie. Bibliofilia
înseamnă, în sens larg, iubirea de carte, iar bibliofilul este iubitorul de carte. În antichitate, cartea era un
obiect rar şi scump, astfel că, până la invenţia tiparului, posesori ai unor
colecţii de carte nu puteau fi decât cei bogaţi. Bibliofilia este preocuparea numai pentru cărţile vechi, rare şi
scumpe[1].
[1] Dan Simonescu. Bibliofilia în concepţia contemporaneităţii. – În: Valori Bibliofile din
Patrimoniul Cultural Naţional. Cercetare şi valorificare. II. – Bucureşti,
1983, p. 3-8.
BLĂNĂRITUL (бланарская подать) –
dare/taxă încasată în Basarabia, în primii ani după anexarea ei la Imperiul
Rus, de la persoanele care se ocupau cu tăiatul mieilor în timpul Sfintelor
sărbători de Paşti şi până la înălţarea Domnului[1]. Deşi
izvorul (datat cu anul 1818) nu indică mărimea şi modalitatea de încasare a acestei
dări, presupunem că darea era încasată conform numărului pielicelelor de miel
realizate blănarilor sau cojocarilor.
BRAZDĂ (борозда) – fâşie de pământ răsturnată cu plugul, trasă între
două loturi ţărăneşti, prin intermediul căreia în sec. al XIX-lea ţăranii din
Basarabia îşi despărţeau între ei loturile de pământ obştesc sau despărţeau
pământul obştesc de cel moşieresc[1].
BRUDINĂ (брудина) – taxă sau vamă plătită în Ţara Moldovei la trecerea
podurilor şi vadurilor. Se încasa în bani şi era proporţională valorii sau
greutăţii mărfii[1].
În documentele din Basarabia brudina este cunoscută ca o taxă
specială plătită pentru transportarea mărfurilor, la trecerea podurilor şi râurilor[2].
[1] Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 60;
V.Costăchel, P.Panaitescu, A.Cazacu. Viaţa
feudală în Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII). – Bucureşti,
1957, p. 59.
