BIBLIOFILIE - BLĂNĂRIT - BRAZDĂ - BRUDINĂ - BURDUJĂ | Muzeul din inima mea |

BIBLIOFILIE - BLĂNĂRIT - BRAZDĂ - BRUDINĂ - BURDUJĂ

BIBLIOFILIE – pasiunea de a cunoaşte, de a evalua, de a colecţiona cărţi rare şi preţioase; ca şi alte cuvinte cu sens cultural, derivă din limba greacă, anume din cuvintele vivlion – carte şi filia – iubire, prietenie. Bibliofilia înseamnă, în sens larg, iubirea de carte, iar bibliofilul este iubitorul de carte. În antichitate, cartea era un obiect rar şi scump, astfel că, până la invenţia tiparului, posesori ai unor colecţii de carte nu puteau fi decât cei bogaţi. Bibliofilia este preocuparea numai pentru cărţile vechi, rare şi scumpe[1].


[1] Dan Simonescu. Bibliofilia în concepţia contemporaneităţii. – În: Valori Bibliofile din Patrimoniul Cultural Naţional. Cercetare şi valorificare. II. – Bucureşti, 1983, p. 3-8.

BLĂNĂRITUL (бланарская подать) – dare/taxă încasată în Basarabia, în primii ani după anexarea ei la Imperiul Rus, de la persoanele care se ocupau cu tăiatul mieilor în timpul Sfintelor sărbători de Paşti şi până la înălţarea Domnului[1]. Deşi izvorul (datat cu anul 1818) nu indică mărimea şi modalitatea de încasare a acestei dări, presupunem că darea era încasată conform numărului pielicelelor de miel realizate blănarilor sau cojocarilor.


[1] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 554, f. 49 verso.


BRAZDĂ (борозда) – fâşie de pământ răsturnată cu plugul, trasă între două loturi ţărăneşti, prin intermediul căreia în sec. al XIX-lea ţăranii din Basarabia îşi despărţeau între ei loturile de pământ obştesc sau despărţeau pământul obştesc de cel moşieresc[1].


[1] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2011, f. 179-179 verso.



BRUDINĂ (брудина) – taxă sau vamă plătită în Ţara Moldovei la trecerea podurilor şi vadurilor. Se încasa în bani şi era proporţională valorii sau greutăţii mărfii[1].
În documentele din Basarabia brudina este cunoscută ca o taxă specială plătită pentru transportarea mărfurilor, la trecerea podurilor şi râurilor[2].


[1] Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 60; V.Costăchel, P.Panaitescu, A.Cazacu. Viaţa feudală în Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII). – Bucureşti, 1957, p. 59.
[2] AISR, F. 1281, inv. 2, 1836, d. 74, f. 8 verso.

BURDUJĂ – căldare mare, făcută din piele de vită, cu cercuri de fier, cu care se scotea apa din ocne[1].


[1] Dumitru Vitcu. Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă. – Iaşi, 1987, p. 51.