CAGAL (кагал) – termen polisemantic cu înţeles
de: 1.
comunitate evreiască (în Polonia în sec. al XVI-lea – sec. al XIX-lea); 2.
organ administrativ care stătea în fruntea unei comunităţi evreieşti şi care
era mijlocitor între această comunitate şi stat[1].
CAI DE OLAC – cai de la staţiile de poştă
din Basarabia, întreţinuţi sau puşi la dispoziţie de către populaţie pentru
deplasarea funcţionarilor cu viteză maximă[2].
[1] Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон. – СПб., 1894, Т. XII
„а”, с. 866.
[2] ANRM, F. 3, inv. 1,
d. 341, f. 1-1 verso.
CAPITAŢIE (подушная подать/поголовщина) – impozit direct şi unic (impozit
pe suflet) introdus în conformitate cu prevederile anumitor dispoziţii, plătit de
stările sociale contribuabile.
În Moldova
medievală, impozitul principal, numit dare,
era similar cu o capitaţie şi era apreciat ca „impozitul suveranului”. În a doua jumătate a sec. al XVI-lea, când
domnul Petru Şchiopul a introdus impozitul numit darea împărătească, din care se plătea tributul, ca să se facă o deosebire, darea a căpătat denumirea de dajdie sau dare domnească[1].
În
Basarabia, după anexarea ei la Imperiul Rus, capitaţie erau considerate birul
şi dajdia: birul – impozit pe
„suflet”, la care era impusă fiecare persoană şi care constituia 15 lei, şi dajdia, la care erau impuşi mazilii şi ruptaşii – câte 14 lei
şi ţiganii – câte 15 lei[2].
CAR ÎMPĂRĂTESC – car luat de la populaţie, pe timp
de război, pentru transportarea muniţiilor[3]. Un
car avea capacitatea de a transporta 4 cetverturi de cereale. La începutul
războiului Crimeei, doar pentru magazinul mobil al armatei ruse au fost luate de
la populaţia din Basarabia 4880 de care înhămate cu o pereche de cai[4].
[1] Nicolae Grigoraş. Instituţii feudale din Moldova. I.
Organizarea de stat până la mijlocul sec. al XVIII-lea. – Bucureşti,
1971, p. 124.
[2] Mai detaliat a se vedea: Bir şi Dajdie.
[3] Ibidem, f. 1-1 verso.
