FERIE (фиерия) – taxă, păstrată în Basarabia din
perioada medievală, percepută pentru obţinerea
titlului executor şi, în acelaşi timp, de răsplătire a celui ce
judecase, constituind un venit al acestuia (taxă la care era impusă persoana
care a câştigat procesul)[1].
Spre exemplu: statutul breslei cizmarilor
din Bender prevedea că ucenicul, angajându-se la muncă la meşter, era obligat
să plătească feria, ce constituia 1 leu şi 60 de aspri[2].
FORTMEISTRU (форштмейстер) – funcţionar special, instituit de Administraţia
imperială, împuternicit cu supravegherea în stepele din Sudul Basarabiei a pădurilor
ce aparţineau statului. În judeţele Orhei, Iaşi şi Hotin pădurile aparţineau
proprietarilor[3].
FRUNTAŞ (фрунташ)– ţăran înstărit în Basarabia, care avea în gospodărie mai
mult de 8 capete de vite pe care le folosea la muncile agricole[4].
[1] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 341, f. 1-1 verso.
[3] Ibidem, F. 5, inv. 3, d. 747, f. 169.
[4] Ibidem, F. 38, inv. 1, 1832, d. 213, f. 43-44.
FUNCŢIONAR DIPLOMATIC AL MINISTERULUI DE EXTERNE PE LÂNGĂ GUVERNATORUL GENERAL AL NOVOROSIEI ŞI BASARABIEI (Дипломатический чиновник Министерства Иностранных Дел при Новороссийском и Бессарабском генерал-губернаторе) – post instituit de Senat la 30 octombrie 1856, la cererea ministrului Justiţiei. Funcţia dată intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 1857 şi înlocuia funcţia de agent al Ministerului de Externe de pe lângă carantina Odesa – post care, începând cu această dată, este lichidat. Funcţionarul diplomatic era egalat în drepturi în serviciul de funcţii cu funcţionarul de clasa a V-a şi primea un salariu anual de 1800 rub. argint şi 200 rub. – pentru rechizite de birou[1]. Instituirea funcţiei de funcţionar diplomatic al Ministerului de Externe pe lângă guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei avea o tangenţă directă cu înfrângerea Rusiei în războiul Crimeei (1853-1856).
FUNDUC (фундук) – monedă turcească de aur în greutate de 2,43 g.
emisă la 1748. În Ţările Române funducul
a circulat în sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea (în acest secol, paralel cu
denumirea de altân), cu o valoare
apropiată de a ducaţilor europeni (veneţieni, olandezi, ungureşti), adică
echivalent cu 11 sau 22 piaştri sau chiar cu 35 lei vechi[1].
În Basarabia
funducul a circulat în primii ani
după anexarea acestui teritoriu la Imperiul Rus. La dispoziţia guvernatorului
civil al Basarabiei a fost interzis, din considerentul că nu avea curs de schimb
şi „…cerere pe viitor în această monedă pentru cursul mărunt nu se prevede”[2].
