BRANIŞTE (господарское поместье) – a avut mai multe semnificaţii: 1. loc (pădure, apă,
livadă) rezervat vânatului, creşterii animalelor, pescuitului, strânsului
fânului; 2. dare asupra crâşmelor şi breslelor[1]. Alte
surse confirmă că branişte sunt pădurile rezervate boierilor, mănăstirilor şi
domnului pentru vânat[2] sau
pentru creşterea animalelor (scutării) (de la cuvântul slavon „скот” – vită)[3]. Erau
branişti domneşti, mănăstireşti, boiereşti şi branişti în interiorul obştii săteşti.
In izvoarele basarabene braniştea semnifică o dare pe care
ţăranii urmau s-o îndeplinească în folosul domniei: strânsul şi transportatul
fânului de pe pământurile domneşti[4].
[1] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 56.
[2] V.Costăchel, P.Panaitescu,
A.Cazacu. Viaţa feudală în Ţara
Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII). – Bucureşti, 1957, p. 27.
[3] Despre „scutăria” de pe Valea
Răutului a se vedea mai detaliat:
Angela Popovici. Istoria unor sate din
Valea Răutului (sec. XVI-XVIII). – În: Revista de istorie a Moldovei. –
Chişinău, 1995, nr. 2, p. 57-62.
[4] ANRM, F. 3, inv. 1,
d. 341, f. 1-1 verso.
