JUDECĂTORIA
DE PLASĂ (волостной
суд/волостная расправа) – instituită în Basarabia
concomitent cu instituirea plaselor, în baza deciziei Comitetului de Miniştri din
30 iunie 1826, la propunerea guvernatorului general al Novorosiei şi rezidentului
plenipotenţiar al Basarabiei M.S. Voronţov. La început – pentru
ţăranii de stat[1], iar după aplicarea în
provincie a „Regulamentului despre ţărani” din 24 ianuarie1834 şi reforma
ţăranilor sau agricultorilor liberi, modelul rusesc de judecătorie de plasă
este introdus şi pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti din toate judeţele Basarabiei[2].
Judecătoria
de plasă constituie cea de-a doua treaptă din cadrul sistemului judecătoresc din Rusia. Ea este alcătuită dintr-un preşedinte –
şeful plasei (волостной голова), 2
persoane de bună-credinţă (добро-совестные):
primul de rang superior şi cel de-al doilea de rang inferior şi conţopistul de plasă.
Judecătoria
de plasă examina aceleaşi litigii ca şi judecătoria sătească, dar trecute de la
sat la plasă, în baza plângerilor persoanelor care au rămas nemulţumite de deciziile
judecătoriei săteşti. Excepţie făceau doar dosarele privind litigiile dintre
familiile țăranilor de stat cu referire la testamente.
Judecătoria
de plasă lua decizii definitive în cazul când valoarea bunului în litigiu nu
depăşea 15 rub. argint[3].
Judecătoria
de plasă avea reglementări ample în Regulamentul din 19 februarie 1861
(art. 93-110)[4], iar, odată cu extinderea
reformei agrare în Basarabia prin „Regulamentul privind relaţiile agrare
ale ţăranilor regiunii Basarabia stabiliţi pe pământurile proprietarilor
particulari, ale mănăstirilor şi ale altor instituţii ecleziastice”
din 14 iulie 1868, în el au fost introduse prevederi ce vizau judecătoria de plasă
şi în teritoriul dintre Prut şi Nistru. Articolul 4 din Regulamentul din 1868
preciza că „obştea sătească, plasa şi administraţia acestora se vor conduce în
activitatea lor de prevederile art. 40-129 ale Regulamentului din 1861”.
Potrivit
art. 69 din Regulamentul din 1861, Judecătoria de plasă, numită şi Judecătoria
ţărănească de plasă, deopotrivă cu adunarea de obşte de plasă, şeful plasei şi
cârmuirea, constituia unul din cele trei organe ale administraţiei plasei[5].
Componenţa
Judecătoriei de plasă se alegea anual la adunarea de plasă, în număr de la
patru la 12 judecători. Judecata îşi ţinea şedinţele o dată la două săptămâni, de
obicei, duminica. Potrivit art. 96, judecătoriile de plasă soluţionau
definitiv: litigiile dintre ţărani, suma cărora nu depăşea 100 de ruble;
contravenţiile săvârşite de ţărani din acea plasă. Erau de competenţa acestor
judecătorii şi litigiile dintre ţărani care depăşeau suma de 100 ruble, cu
condiţia că persoanele implicate în litigiu singure au apelat la această instanţă
de judecată.
O
nouă reglementare a Judecătoriei de plasă a fost adoptată prin „Regulamentul provizoriu
privind Judecătoria de plasă” în regiunile în care
a fost introdus „Regulamentul despre şefii de zemstvă” din 12 iulie
1889[6].
Judecătoriile
de plasă au fost reorganizate potrivit înaltului Decret Regal nr. 2770 din 6 octombrie
1918 „Privind organizarea justiţiei în Basarabia”[7].
[1] ПСЗРИ. Собр. II , т. I,
1826, №444. – СПб., 1830, с. 655.
[2] ПСЗРИ. Собр. II , т. IX,
отд. первое, 1834, №6739. – СПб., 1835, с. 75-76.
[3] Руководство к познанию действующих русских государственных,
граж-данских, уголовных и полицейских законов, составленнoе Ф.Проскуряковым.
I. Государственные законы. – СПб., 1854, с. 148-149.
[4] ПСЗРИ.
Собр. II, т. XXXVI, отд. первое, 1861, №36656. – СПб., 1863, с. 155-157.
[5] Ibidem, p. 152.
[6] ПСЗРИ. Собр. III , т. IX,
1889, №6196. – СПб., 1891, с. 528-532.
[7] Mihai Taşcă. Instanţe cu caracter special în sistemul
judecătoresc al Basarabiei (1812-1917). – În: Dimensiunea ştiinţifică
şi praxiologică a dreptului. – Chişinău, 2009, p. 376.
JUDECĂTORIA DE CONŞTIINŢĂ DIN
BASARABIA (Бессарабский Областной Совестный Суд) –
a activat în Basarabia în anii 1828-1873.
