FUMĂRIT (фумарит) – dare care a avut în Ţările Române o triplă incidenţă: 1.
Dare pe case, pe toate gospodăriile. 2. Dare pe prăvăliile din oraşe destinate
comerţului de orice fel. 3. Dare plătită de fiecare casă din
regiunea bălţilor pentru dreptul de a prinde gratuit peşte. De regulă,
fumăritul a însemnat o dare pe case (gospodării), identificate prin fumuri (hornuri)[1].
Din surse de arhivă aflăm că
fumăritul este un impozit bănesc, stabilit pentru fiecare casă, la care era impusă
toată populaţia şi a cărui mărime era stabilită de Domn[2].
D.Cantemir scrie că s-a stabilit „…în timp de pace în folosul statului să se strângă
de la fiecare gospodărie ţărănească aşa-numitele fumuri: optzeci de aspri, adică un florin; la primejdie de război
câte un imperial, adică o sută douăzeci de aspre, iar la greutăţile cele mai
mari câte un galben, care pe vremea acea echivala cu două sute de aspri”[3].
