AGIE – organ care
asigura ordinea publică în capitala Ţării Moldova, Iaşi, începând
cu anul 1684[1], în
frunte cu marele agă, căruia i se
subordonau membrii breslei Agiei – zapciii,
neferii (poteraşii) şi alţi slujitori. Pe lângă apărarea curţii
domneşti şi a familiei domneşti, marele agă mai exercita funcţii poliţieneşti,
fiscale, administrative etc. După cum se menţionează în Instrucţia din 1811 a Întâiului
Divan, puterea Agiei „să întinde în toate uliţele oraşului afară de mahalale
care sunt ale Hătmăniei”. Agia judeca litigiile dintre târgoveţi, aresta pentru
împlinire de bani şi neorânduieli pe birnici, breslaşi şi cei din rufeturi,
afară de cei care nu făceau parte din „starea cea de gios”. Dacă părţile aflate
în conflict nu erau de acord cu decizia Agiei, aveau dreptul să se adreseze Divanului
şi, în cazul confirmării hotărârii acesteia, ultima încasa şi împlineala
zeciuieli, iar dacă Divanul pronunța o altă decizie, împlineala zeciuielii
revenea vornicului de aprozi. Marelui agă i se supuneau toate breslele:
băcanii, ciubotarii, blănarii, cojocarii, plăcintarii, pitarii, bărbierii,
brăharii, abagerii, bucătarii, cărămidarii, tălpălarii, pielarii, rachierii,
zarzavagiii, făinarii, săhăidăcarii, cherestegii şi săpunarii, inclusiv
breslele negustorilor străini, armenii şi evreii. Ultimii anterior se supuneau
marelui cămăraş, dar dregătoria aceasta a fost desfiinţată de către S.S. Kuşnikov.
În obligaţiunea Agiei intra şi apărarea oraşului de incendii, aprovizionarea
oraşului cu pâine, carne şi lumânări la preţ scăzut, cu care mocăneşti şi
căruţe pentru trebuinţa călătorilor, iluminarea oraşului cu felinare pentru a înlesni
paza oraşului în timpul nopţii şi eliberarea paşapoartelor pentru orăşeni care
se deplasau în interiorul Moldovei, nu însă pentru plecarea peste hotarele
ţării. Funcţionarii Agiei nu aveau dreptul „să calce casăle cele cinstite fără
ştirea ocârmuirii, decât numai a birnicilor şi a celor proşti (mulţi – V.T.)”[2].
AGRICULTOR LIBER (свободный хлебопашец) – a se vedea: Ţăran.
AGRICULTOR RUS (русский хлебопашец) – ţărani de pe domeniile statului,
transferaţi în Bugeac din guberniile interne ruse, cu acordul guvernului[3].
