AUTOHTON (туземный/коренной) (Din fr. autochtone; gr. autohton; auto „însuşi” +
chthon „pămânr, ţară”) – populaţie care s-a format şi s-a
dezvoltat pe teritoriul care trăieşte şi în prezent; care are rădăcini
străvechi pe un teritoriu anumit şi valori comune: originea etnică, limba,
credinţa, tradiţiile, datinile etc.; băştinaş; indigen[1]. Cu
aşa conţinut acest termen este atestat şi în documente de epocă, emise de administraţia
locală din Basarabia, în primii ani după anexarea ei la Imperiul Rus. Cu referire
la acest termen, Serdăria Orhei scria, spre exemplu, într-un raport din 26 iulie
1816 preşedintelui Comitetului Provizoriu al Basarabiei, guvernatorului de Ekaterinoslav
I.H. Kalagheorghe: „Niamuri di oameni să află în ţănutul acesta ce mai
multă parti di naţie moldovenească, care
sănt adivăraţi lăcuitori de aicea statorniciţi”[2], după
care urmează veneticii: ruşii, sârbii, armenii, lipovenii, ţiganii şi jidovii.
