VECHIL (управляющий имением) –
administrator de moşie (sate), iar în târguri – responsabil de întâlnirea,
petrecerea şi asigurarea unităţilor militare cu cele necesare. Vechilul nu era
în drept să adopte nici o decizie fără permisiunea sau dispoziţia
ispravnicului. E urma să apere locuitorii de abuzurile din partea
detaşamentelor militare sau altor persoane aflate în trecere prin localitatea
lor, să supravegheze starea podurilor şi a podeţelor din nuiele sau bârne, să
judece în formă orală litigiile neînsemnate care apar între locuitori etc.
Litigiile mai serioase erau examinate de isprăvnicie. În unele cazuri,
ispravnicul putea încredinţa vechilului examinarea unor litigii mai serioase,
când funcţionarii isprăvniciei erau ocupaţi cu alte treburi. Vechilul nu primea
salariu, iar locuitorii nu erau impuşi la taxe pentru întreţinerea lui, ci îl asigurau
cu lemne de foc pentru încălzirea locuinţei. În cazul soluţionării reuşite a anumitor
litigii neînsemnate şi dacă ambele părţi rămâneau satisfăcute, vechilul putea
să-şi reţină, în folosul său, taxa numită „împlineală”[1].
În
unele târguri (spre exemplu, Raşcov), conform datelor ispravnicului ţinutului
Soroca din 8 august 1816, unde lipsea căpitanul de târg, vechilul
îndeplinea funcţiile acestuia[2]. În
ţinutul Greceni, conform datelor ispravnicului Nepeipivo din 7 octombrie
1816, în locul ocolaşilor au fost numiţi doi vechili, din rândurile
funcţionarilor ruşi, care supravegheau starea drumurilor şi a podurilor. În
plus, ei urmăreau ca fugarii să nu-şi poată găsi adăpost la locuitori sau
moşieri; îndeplineau şi alte dispoziţii ale ispravnicului[3].
