BANI DE AUR
TURCEŞTI (турецкие золотые
деньги) – monede de aur turceşti, cu valoare diferită, numite mahmudea, jumătate de
mahmudea, o pătrime din mahmudea,
rubia, rubeicicul, beşlicul, stambolul, funducul, misârul etc.[1], care
au circulat în Basarabia o anumită perioadă de timp, după anexarea ei la Imperiul
Rus.
La 10 ianuarie 1819
Consiliul Suprem al Basarabiei sub preşedinţia lui C.A. Catacazi (prezenţi
la şedinţă mareşalul regional al nobilimii Râşcan, preşedintele Tribunalului
penal – Curic, preşedintele Tribunalului civil – Nedoba, deputaţii –
Râşcan, Pruncul, Ralli şi Feodosiu) a discutat dispoziţia rezidentului
plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev cu privire la circulaţia în
Basarabia a monedelor turceşti: beşlicul de argint, cervoneţul de aur numit
rubia, levnicul în valoare de douăzeci şi cinci, zermakupul, funducul şi
misârul, care n-au fost evaluate până atunci şi nu se cunoştea valoarea lor
reală. Consiliul Suprem a dat dispoziţie guvernatorului regional de a convoca
în prezenţa Departamentului economic un funcţionar al Serviciului Sanitar,
samsarul regional, câţiva negustori de încredere şi cei mai buni meşteri aurari
pentru a evalua aceste monede privind calitatea aurului şi argintului,
stabilind concomitent preţul real al monedelor în raport cu rubla rusească şi
cervoneţul olandez[2].
În baza cererii din 2 octombrie
1822 prezentată de A.N. Bahmetev Consiliului Suprem al Basarabiei, la 10 octombrie
s-a decis ca prestaţia colectivă, numită prestaţie locală, să fie încasată în vistieria
statului de la toţi locuitorii Basarabiei în monede turceşti, conform cursului de schimb din regiune[3].
Pentru a stabili un curs exact în
timpul operaţiilor de schimb valutar, la 12 ianuarie 1823 a fost emisă o
dispoziţie ce stabilea modalitatea de schimb a monedelor de aur şi argint
turceşti, concretizându-se că, până la introducerea banilor ruseşti în
circulaţie pe întreaga Basarabie, se stabilea un anumit curs pentru schimbul monedelor
turceşti[4].
Valoarea se schimb a acestor
monede era diferită. Conform informaţiilor prezentate la 23 mai 1824
Consiliului Suprem al Basarabiei pentru încasarea goştinei de pe oi şi capre,
confirmată la 1 aprilie 1824 de această instituţie, se prevedea ca banii
încasaţi de concesionar să fie luaţi în monedă care circulă liber în Basarabia,
în baza cursului de schimb stabilit între diferite persoane: un cervoneţ
olandez şi austriac fiind egalat cu 18 lei, o rublă de argint – cu 6 lei,
o mahmudea – cu 25 lei, o jumătate de mahmudea – cu 12 ½ lei, o
rubie nouă – cu 3 lei 10 parale şi o rubie veche – cu 3 lei 5 parale[5].
Ulterior, prin dispoziţia din 22 decembrie
1824 a guvernatorului general al Novorosiei şi a rezidentului plenipotenţiar al
Basarabiei M.S. Voronţov, adresată Consiliului Suprem al Basarabiei „…s-a
hotărât a interzice primirea banilor de aur turceşti în vistieria statului, indiferent
de cursul lor oficial, din cauza calităţii joase a aurului şi a intenţiei
guvernului turc de a micşora în continuare cantitatea aurului în aceste monede;
cu atât mai mult că importul lor de peste hotare în Basarabia a fost interzis”[6].
Pentru a înlătura moneda
turcească din circulaţie, în 1827 Administraţia regională a emis o dispoziţie
specială, potrivit căreia, pentru comoditatea populaţiei, taxele la produse urmau
să fie fixate în ruble ruseşti şi nu în cele turceşti sau moldoveneşti[7].
Totuşi, administraţia imperială
rusă a permis, pentru o anumită perioadă de timp, circulaţia în Basarabia a monedelor
de aur străine. La 26 ianuarie 1828, la şedinţa consultativă a Consiliului
Suprem al Basarabiei este discutată adresa contelui F.P. Palen din 20 ianuarie,
prin care era adusă la cunoştinţă dispoziţia ministrului de finanţe din 8 ianuarie
în legătură cu decizia Consiliului de Stat din 30 decembrie 1827, privind
circulaţia monedelor mărunte străine în guberniile apusene ale Rusiei şi a
monedelor turceşti în regiunea Basarabia. Conform acestei dispoziţii, era
confirmată interzicerea de a scoate din ţară, pe cale maritimă şi terestră, monedele
străine de marcă inferioară şi se permitea circulaţia doar a monedelor de aur de
calitate superioară poloneze şi a celor turceşti care deja circulau în
Basarabia[8].
Cu introducerea, în 1828, a monedei
ruseşti ca mijloc de circulaţie bănească pe întreaga Basarabia, monedele
turceşti au fost înlăturate treptat din circulaţie de pe piaţa din Basarabia. În
pofida acestui fapt, unele monede turceşti au circulat în Basarabia până în
anii ’50 ai sec. al XIX-lea[9].
[2] ANRM, F. 3, inv. 1,
d. 47, p. I, f. 3 verso-4 verso.
[4] Юбилейный сборник города Кишинева 1812-1912
гг., ч. I. – Кишинев, 1912, с. 84.
[5] ANRM, F. 3, inv. 1,
d. 430, p. I, f. 155, 165-165 verso.
[6] ANRM, F. 3, inv. 1,
d. 1320, f. 20 verso-21.
[7] Юбилейный сборник города Кишинева 1812-1912 гг., с. 85.
[9] Ibidem.
