CÂŞLAR (кишларь) – păstor sau herghelegiu care locuia în câşlă[1].
CÂŞLĂ (кишла) –
aşezare bazată pe creşterea vitelor[1]. Alte surse atestă despre câşlă ca
despre un loc de iernare, construcţii pentru adăpostul vitelor în timpul iernării[2].
În sec. al XVIII-lea câşle sunt
atestate în zona de stepă a ţinuturilor Iaşi, Botoşani, Soroca etc. În timpul
războiului ruso-turc din 1806-1812 apar câşle în Bugeac unde se stabileau
coloniştii transdanubieni.
Prima câşlă în regiunile de sud
ale Basarabiei, unde urmau să fie împroprietăriţi coloniştii
transdanubieni, a fost fondată în 1808 de supuşii-austrieci Toma Braşovan şi
Pavel Olteanu în localitatea Lunga, următoarele două – în acelaşi an, în
localitatea Valea-Perjului, de supuşii-austrieci Niţă Peatko şi fiul acestuia,
iar cealaltă de colonistul din satul Ianeşti, ţinutul Iaşi, Constantin Stratan.
Până la sfârşitul războiului ruso-turc din anii 1806-1812 în Bugeac au fost
fondate 7 câşle[3]. După
anexarea Basarabiei la Rusia numărul câşlelor creşte considerabil. Potrivit
recensământului din 1817, în Basarabia erau înregistrate 71 câşle: 45 – în ţinutul Bender, 17 – în ţinutul
Soroca, 4 – în ţinutul Hotin, 3 – în ţinutul Orhei şi 2 câşle
în ţinutul Greceni[4].
[1] T.
Porucic. Regiunile naturale dintre Prut
şi Nistru. – În: Viaţa Basarabiei. Revistă lunară editată de Asociaţia
culturală „Cuvânt Moldovenesc”. – Chişinău, 1933, martie, anul II, nr. 3,
p. 156.
[2] Documente turceşti privind istoria României.
Vol. I, 1455-1774. – Bucureşti, 1976, p. 334.
[3] И.И. Мещeрюк. Социально-экономическое развитие болгарских
и гагаузских сел в южной Бессарабии (1808-1856 гг.). – Кишинев, 1970, c. 204.
[4] Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor
populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. II,
p. 273-291.
