COMISAR DE
ŢINUT (comisar militar)
(комиссар цынута) – persoană
numită din rândurile
boierilor moldoveni care, în perioada
războiului ruso-turc din anii 1806-1812, alături de ispravnici avea grijă de aprovizionarea
armatei ruse cu alimente şi furaje şi care era împuternicită să asigure ordinea
în ţinut. Potrivit altor surse, în 1809, pentru a asigura executarea de către
populaţie a prestaţiilor şi contribuţiilor mereu crescânde, pe lângă ispravnic
a fost instituită şi funcţia de comisar
militar[1].
După anexarea în
1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, comisari erau numiţi membrii Consiliului
orăşenesc, condus de poliţmaistru. Conform Regulamentului privind organizarea
administrativă a Basarabiei din 29 februarie 1828, ei erau numiţi comisari
speciali de district (частный
пристав). Acolo unde nu erau comisari speciali de circumscripţie, în componenţa
Consiliului orăşenesc intrau doi ratmani din partea Magistraturilor sau Ratuşelor[2]. Tot comisari mai erau numiţi şi unii funcţionari ai
carantinelor[3].
Comisarii erau numiţi în funcţie de rezidentul
plenipotenţiar al Basarabiei, iar ulterior – de guvernatorul general al
Novorosiei şi Basarabiei[4].
În
competenţa comisarilor de ţinut era şi repararea drumurilor şi a podurilor din
capitală. În şedinţa din 2 mai 1819 Consiliul Suprem al Basarabiei
confirmă în funcţie doi comisari, din numărul comunităţii dvoreneşti, pentru ca
împreună cu un arhitect împuternicit de Guvernul Regional să analizeze starea
drumurilor şi a podurilor din Chişinău, pentru a alcătui un deviz de cheltuieli
pentru repararea lor ulterioară[5]. În
funcţia de comisari au fost confirmaţi dvorenii: funcţionarul de clasa a IX-a
Alexandri şi clucerul Burda[6].
În 1841,
cu instituirea din suburbiile oraşului Akkerman a unor târguri speciale – Şabo, Turlaki şi
Păpuşoi, acestea au fost date sub administraţia comisarilor de târguri (посадских приставов), în a căror competenţă
era soluţionarea problemelor poliţieneşti şi ale administraţiilor de târguri,
care, la rândul lor, aveau de soluţionat şi probleme de ordin gospodăresc.
Primii comisari de târguri au fost numiţi în localităţile: Şabo şi Turlaki,
respectiv Lazărev şi Şumleanski, şi în localitatea Păpuşoi – Slavinski[7].
