COMISAR DE ŢINUT (comisar militar) (комиссар цынута) | Muzeul din inima mea |

COMISAR DE ŢINUT (comisar militar) (комиссар цынута)



COMISAR DE ŢINUT (comisar militar) (комиссар цынута) – persoană numită din rândurile boierilor moldoveni care, în perioada războiului ruso-turc din anii 1806-1812, alături de ispravnici avea grijă de aprovizionarea armatei ruse cu alimente şi furaje şi care era împuternicită să asigure ordinea în ţinut. Potrivit altor surse, în 1809, pentru a asigura executarea de către populaţie a prestaţiilor şi contribuţiilor mereu crescânde, pe lângă ispravnic a fost instituită şi funcţia de comisar militar[1].
După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, comisari erau numiţi membrii Consiliului orăşenesc, condus de poliţmaistru. Conform Regulamentului privind organizarea administrativă a Basarabiei din 29 februarie 1828, ei erau numiţi comisari speciali de district (частный пристав). Acolo unde nu erau comisari speciali de circumscripţie, în componenţa Consiliului orăşenesc intrau doi ratmani din partea Magistraturilor sau Ratuşelor[2]. Tot comisari mai erau numiţi şi unii funcţionari ai carantinelor[3].
Comisarii erau numiţi în funcţie de rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei, iar ulterior – de guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei[4].
În competenţa comisarilor de ţinut era şi repararea drumurilor şi a podurilor din capitală. În şedinţa din 2 mai 1819 Consiliul Suprem al Basarabiei confirmă în funcţie doi comisari, din numărul comunităţii dvoreneşti, pentru ca împreună cu un arhitect împuternicit de Guvernul Regional să analizeze starea drumurilor şi a podurilor din Chişinău, pentru a alcătui un deviz de cheltuieli pentru repararea lor ulterioară[5]. În funcţia de comisari au fost confirmaţi dvorenii: funcţionarul de clasa a IX-a Alexandri şi clucerul Burda[6].
În 1841, cu instituirea din suburbiile oraşului Akkerman a unor  târguri speciale – Şabo, Turlaki şi Păpuşoi, acestea au fost date sub administraţia comisarilor de târguri (посадских приставов), în a căror competenţă era soluţionarea problemelor poliţieneşti şi ale ad­mi­nistraţiilor de târguri, care, la rândul lor, aveau de soluţionat şi probleme de ordin gospodăresc. Primii comisari de târguri au fost numiţi în localităţile: Şabo şi Turlaki, respectiv Lazărev şi Şumleanski, şi în localitatea Păpuşoi – Slavinski[7].


[1] Sergiu Cornea. Organizarea administrativă a Basarabiei. – Cahul , 2003, p. 19.
[2] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1197, f. 7-7 verso.
[3] Ibidem, f. 6 verso.
[4] Ibidem, F. 3, inv. 1, d. 766, f. 1 verso-2.
[5] ANRM, F. 3, inv. 1, d. 568, p. I, f. 199-199 verso.
[6] Ibidem, f. 200.
[7] А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и статис-тическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, с. 187.