POLIŢIA
URBANĂ DIN CHIŞINĂU
(Кишиневская городская полиция) – instituită la 2 octombrie
1812, concomitent cu intrarea lui Scarlat Sturdza în exerciţiul funcţiunii de guvernator
civil al Basarabiei. Guvernatorul îi încredinţează temporar funcţia de poliţmaistru
(şeful poliţiei) al oraşului Chişinău funcţionarului de clasa a XI-a Ioan
Dicescu, fost poliţmaistru al oraşului Iaşi. La 21 octombrie Scarlat
Sturdza îl eliberează din funcţie pe Ioan Dicescu şi îl numeşte în funcţia de şef
al poliţiei oraşului Chişinău pe funcţionarul de clasa a VIII-a Bukin, iar la 24 octombrie
îi oferă acest post locotenent-colonelului Poltavţov, pe Bukin desemnându-l în
calitate de consilier al Departamentului I al Cârmuirii Guberniale a regiunii
Basarabia[1].
La început, oraşul Chişinău a fost
împărţit în trei sectoare poliţieneşti şi avea următoarea structură a sarcinilor
de funcţii, puse la dispoziţie lui Poltavţov de către Scarlat Sturdza la 18 octombrie
1812: un poliţmaistru, trei şefi de sector (частный
пристав), şase supraveghetori de cvartal (квартальный надзиратель), un supraveghetor al pieţei (базарный смотритель), un pisar, doi
ajutori ai acestuia şi un traducător. Pe lângă poliţia urbană mai trebuia să
activeze o echipă de pompieri alcătuită din: brandmaistru (şef al unităţii de pompieri),
supraveghetor, 18 pompieri şi 30 de orăşeni numiţi la corvoadă (городской десятский)[2].
supraveghetor, 18 pompieri şi 30 de orăşeni numiţi la corvoadă (городской десятский)[2].
Ulterior,
statutul poliţiei urbane a fost confirmat şi de Regulamentul privind
organizarea regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818[3].
Unităţile de funcţii au fost stabilite în baza legislaţiei imperiale. În 1819
era prevăzută următoarea structură a statelor: un poliţmaistru cu un salariu de
funcţie anual de 750 de rub., 4 şefi de sector (частный пристав) (oraşul era împărţit în 4 părţi – în fiecare
parte câte un şef de sector) – 1600 rub., 12 supraveghetori de cvartal
(câte 3 în fiecare cvartal) – 3600 rub., un secretar (письмоводитель) – 400 rub., 2
şefi de birou (столоначальник) –
600 rub., 7 funcţionari de birou (канцелярские) –
1470 rub., un traducător (переводчик) –
300 rub., un supraveghetor al pieţei – 200 rub., 40 de poliţişti
(полицейский десятский), câte 10 în
fiecare parte a oraşului – 9600 rub., 12 deşteptători (будулиник) – 2880 rub., un
brandmaistru (şef al unităţii de pompieri) – 400 rub., 12 pompieri –
2880 rub., 4 cosari (трубочист) –
336 rub. şi un călău (палачь) –
100 rub. Pentru cheltuielile de cancelarie erau prevăzute anual 360 ruble[4].
Regulamentul privind
administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828 stipula că poliţia făcea
parte din Administraţia urbană, fiind numită primărie orăşenească (городская управа), alcătuită din poliţmaistru –
preşedinte, un şef de poliţie (частный
пристав) şi un ratman din partea Magistraturii, iar acolo unde nu sunt şefi
de poliţie – din doi ratmani din partea Magistraturii sau Ratuşelor.
Numirea persoanelor în funcţiile din cadrul poliţiei o efectua guvernatorul
general. În cadrul poliţiei mai activau: Unitatea
de pompieri (Пожарная команда) şi Comisia
de încartiruire (Квартирная комиссия)[5].
