ASIGNATUL RUSESC (русская ассигнация) – bani de hârtie, care au circulat în
Imperiul Rus de la sfârşitul anilor ’60 ai sec. al XVIII-lea. Primele asignate
ruseşti au fost emise în 1769 de către împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a,
pentru a acoperi cheltuielile mari purtate în războiul cu Poarta Otomană.
Emiterea şi schimbul asignatului rusesc se efectua de către băncile de asignate
din Sankt Petersburg şi Moscova. În circulaţie au fost puse bancnote în valoare
de 25, 50, 75 şi 100 de ruble, care erau asigurate de moneda de aramă. În 1876,
în circuit au fost puse şi bancnote în valoare mai mică – de 5 şi 10 rub.;
schimbul lor în argint, iar mai târziu şi în aramă a fost încetat. Creşterea
emiterii asignatului a adus la devalorizarea lui comparativ cu moneda de argint
(în 1796 1 rublă asignată era egală cu 68 kop.; în 1812 – cu 1/3 rub.
argint, iar în 1839 a avut loc devalorizarea asignatului: rubla de argint a fost
egalată cu 3 rub. 50 kop. asignate). În 1843 asignatul a fost înlocuit cu
biletele de credit de stat, care au fost anulate în 1849[1].
În Basarabia, asignatul a fost
pus în circulaţie oficial imediat după anexarea ei la Imperiul Rus[2], deşi
era cunoscut încă de pe timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812[3]. În
1829 poliţmaistrul de Chişinău îi scria guvernatorului Basarabiei că în oraşul
Chişinău, în comerţul interior, se foloseşte mai mult asignatul rusesc.
Negustorii folosesc cu satisfacţie asignatul în valoare de 5, 10 şi 25 de ruble[4].
