BANCĂ RURALĂ (сельский банк) – instituţie financiară, al cărei capital de bază
se formează din mijloacele băneşti locale, care aparţin, de regulă, comunităţilor
săteşti şi care efectuează operaţii financiare (bancare) şi organizează
circulaţia bancară în mediul rural. Primele bănci săteşti în Basarabia au
apărut în 1894[1].
La sfârşitul sec. al XIX-lea în
Basarabia existau cca 20 de bănci săteşti. Despre caracterul şi volumul
operaţiilor financiare efectuate de băncile săteşti atestă informaţiile privind
activitatea în 1900 a celor 9 bănci din trei judeţe – de sud (Akkerman), de
centru (Chişinău) şi de nord (Hotin): în judeţul Akkerman activa o singură
bancă sătească – Akmanghit; în judeţul Chişinău – 5 bănci (Curluceni,
Cebani, Scoreni, Pănăşeşti şi Ialoveni) şi în judeţul Hotin – 3 bănci
(Chelmeneţi, Secăreni şi Lipcani). Cele mai mari operaţii financiare le
efectuau băncile săteşti din Secăreni şi Chelmeneţi din judeţul Hotin, dar care
nu prevalau sumele de 60-80 mii ruble. Operaţiile financiare ale altor
bănci erau mult mai modeste: de 20 mii ruble ale băncii din Lipcani,
judeţul Hotin, şi de o mie de ruble ale băncii din Curluceni, judeţul Chişinău[2]. De
serviciile băncilor săteşti a beneficiat în primul rând burghezia sătească. Dar, capitalurile financiare modeste ale băncilor
n-au putut influenţa radical asupra vieţii economice a satului basarabean.
