CĂPITAN DE MAZILI (mazâl)
(капитан де мазыль) – starostele mazililor ales de o
comunitate de mazili şi confirmat de Administraţia ţinutală din Moldova
medievală[1]. La
începutul sec. al XIX-lea avea un salariu de până la 20 lei pe lună, bani pe
care îi colecta de prin sate de la locuitori în baza unor recipise pe care
aceştia le aveau de la cârmuire[2].
Funcţia de căpitan de mazili s-a
păstrat şi în Basarabia după 1812.
În Basarabia ocolaşii mai erau
numiţi căpitani de mazili. Raportul serdăriei Orhei din 26 iulie 1816,
adresat preşedintelui Comitetului provizoriu al Basarabiei, guvernatorului de Ekaterinoslav
I.H. Kala-gheorghe, cu privire la activitatea administraţiei locale,
atestă că „…în ţinutul Orhei, în cele 12 ocoale erau rânduiţi 24 ocolaşi, care
se numesc căpitani de mazili, adică
câte doi în fiecare ocol” [3]. În competenţa lor era
îndeplinirea tuturor dispoziţiilor serdăriei, legate de obligaţiunile de serviciu
şi cele ce ţineau de interesele vistieriei, plângerile locuitorilor etc. Tot ei
aveau grijă ca locuitorii să îndeplinească la timp toate dările şi prestaţiile
faţă de stat şi moşieri; depistau şi cercetau încălcările comise de locuitori; prindeau
şi trimiteau pe toţi vinovaţii la serdărie; supravegheau ca locuitorii
ţinutului să îndeplinească la timp îndatoririle faţă de serdărie; impuneau
locuitorii să păzească podurile şi drumurile; toamna şi primăvara îndemnau
locuitorii să lucreze cu acurateţe pământurile; impuneau locuitorii să-şi îngrădească
loturile şi grădinile pentru a le feri de pagube şi stricăciuni pe care le
puteau cauza vitele, iar locuitorii să angajeze păzitori la vite pentru a feri
ogoarele şi grădinile de stricăciuni. În timpul administraţiei ruse pentru ocolaşii
(căpitanii de mazili) nu se mai strângeau bani de la populaţie. Aceştia se
foloseau numai de zeciuială ce constituia până la 60 sau 70 lei[4].
Din raportul ispravnicului de Iaşi
din 1816, adresat aceluiaşi preşedinte al Comitetului provizoriu al Basarabiei I.H. Kalagheorghe,
cu privire la activitatea administraţiei locale, deosebirea dintre ocolaş şi
căpitanul de mazil este una evidentă. El scria că în cele 6 ocoale (Ciuhur,
Prut, Câmpul, Turie, Branişte şi Codru) în afară de ocolaşi „se mai află câte
un căpitan de mazil, numit de către ispravnic, în subordinea căruia sunt
mazilii” [5].
Potrivit Regulamentului din 10 februarie
1847, mazilii din fiecare circumscripţie, care includea de la 100 până la 150 de
familii, aveau dreptul să-şi aleagă din rândurile lor, pe o perioadă de 3 ani,
un căpitan de mazili. În competenţa lui era: păstrarea liniştii şi asigurarea ordinii
publice în sate; urmărirea achitării la timp a impozitelor şi prestaţiilor.
Căpitanii de mazili erau confirmaţi în posturi de către Administraţia regională
fără participarea nemijlocită a mareşalului nobilimii şi îşi exercitau funcţia
fără a fi remuneraţi[6].
