CUNIŢĂ (куница/коница/коницы) – o veche
dare care a avut în Moldova medievală mai multe semnificaţii: 1.
dare plătită de fetele căsătorite în alt sat; 2. dare asupra cailor
cumpăraţi de străini; 3. dare asupra vacilor şi cailor; 4.
dare asupra vitelor (cai şi vaci, oi şi capre) aduse de străini la păşunat
peste iarnă[1].
În Basarabia cuniţă semnifica darea
pentru animale care aparţineau străinilor[2] şi
constituia 40 aspri de la fiecare bucată. Darea era dată în concesiune. Pe
parcursul anilor 1813-1815 Guvernul Regional al Basarabiei a încasat o asemenea
dare în valoare de 42602 lei 64 aspri: în 1813 – 12602 lei 64 aspri,
în 1814 – 20000 şi în 1815 – 10000 lei[3]. La
dispoziţia rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei A.N. Bahmetev, din
1816 este lichidată, „…ca insuportabilă pentru străini şi negustorii de animale”[4].
Potrivit datelor din 1820 prezentate de S.I Kornilovici, cuniţă este o dare încasată de către
concesionari pentru vitele cornute, caii şi oile aduse la păşunat în regiunile de
stepă ale Basarabiei, pe pământurile statului, de peste hotare sau din
alte regiuni ale provinciei, cât şi pentru întreţinerea proprietarilor sau
persoanelor care răspundeau de păşunatul lor, în cătune – pentru
industriaşi. Darea pentru iernatul fiecărei bovine sau cal constituia 1 leu,
pentru vitele cornute şi caii de un an – 20 de parale, pentru fiecare oaie
şi capră – 4 parale[5].
