BURLAC (бурлак) – persoană de sex masculin, din categoria ţăranilor
şi orăşenilor, care în timpul efectuării recensămintelor fiscale din anii ’20-’50
ai sec. al XIX-lea era holtei. După atingerea majoratului burlacii erau
înscrişi în liste separate de cele ale familiilor din care proveneau[1]. Prin decizia Consiliului de Stat din 4 martie
1840 holteii din Basarabia, cunoscuţi cu denumirea de burlaci, au fost impuşi
să îndeplinească, începând cu 1841, prestaţiile locale[2].
BURLACITA – impozit, similar avaetului, încasat până în 1825 în Basarabia în folosul statului de la ţăranii de stat burlaci, în mărime de 7,5 lei de la fiecare burlac[1]. Un asemenea impozit plăteau şi locuitorii câşlelor (staţionări temporare ale păstorilor)[2]. De regulă, aceste dări erau date în concesiune.
La 13 octombrie 1825
Consiliul Suprem al Basarabiei discută adresa din 24 iulie a Guvernului
Regional al Basarabiei prezentată de Direcţia economico-financiară privind
încasarea impozitelor avaet şi burlacita. Reieşind din considerentul că aceste
taxe nu sunt dări încasate de vistieria statului, dar sunt un venit încasat de pe
pământ, care până în 1825 era plătit vistieriei atât de locuitorii Basarabiei,
cât şi de străinii care locuiau în sate, oraşe şi câşle aflate pe pământurile
statului, conform legilor şi obiceiurilor moldoveneşti, s-a hotărât ca, în baza
deciziei Guvernului Regional al Basarabiei din 1 ianuarie 1825, toţi
locuitorii înscrişi în recensământul fiscal, aflaţi pe pământurile statului, în
locul taxelor avaet şi burlacita să fie impuşi la un impozit în valoare de 23 rub.
50 kop. de familie şi de 5 rub, 70 kop. de la fiecare burlac, indiferent de plata
birului. Străinii care locuiau în
Basarabia în baza unor paşapoarte speciale, pe pământurile statului, dar care
nu erau înscrişi în recensământul fiscal, nu erau impuşi birului şi nici taxelor
avaet şi burlacita (în pofida faptului că până la efectuarea recensământului
fiscal achitau avaetul în valoare de 11 rub. 40 kop. de la fiecare familie
şi burlacita – 5 rub. 70 kop. de la fiecare burlac)[3].
Ulterior, la propunerea Direcţiei
economico-financiare a Guvernului Regional din 10 octombrie 1825, la 17 octombrie
este emisă dispoziţia Consiliului Suprem al Basarabiei, conform căreia toţi
străinii care se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor pe pământurile
statului erau impuşi taxei în valoare de 11 rub. 40 kop., iar burlacii –
taxei numite burlacita în valoare de 5 rub.
70 kop.[4].
