MOLOCAN (молокан) – sectă religioasă care s-a
constituit la sfârşitul sec. al XVIII-lea în gubernia Tambov. Fondatorul sectei –
ţăranul Semion Uklein. Către sfârşitul vieţii Uklein avea peste cinci mii de adepţi
în guberniile Tambov, Harkov, Ekaterinoslav, Orlovsk şi Simbirsk. Denumirea de molocani
a fost dată acestei grupări religioase încă în 1765 de către consistoriul din
Tambov, datorită faptului că membrii sectei foloseau în mâncare, în timpul
postului, laptele (молоко).
Reprezentanţii acestui curent religios îşi
spuneau creştini duhovniceşti, iar denumirea de molocani o explicau prin faptul
că învăţătura propovăduită de ei conţine „словесное
молоко – laptele verbal”,
despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură. Molocanii criticau biserica
oficială, dogmele şi tradiţiile religioase, aduceau onoruri monarhului şi
reprezentanţilor puterii[1].
În anul 1805 molocanii au primit
dreptul de liberă exercitare a cultului religios, iar în anul 1821 li s-au
repartizat 30 de mii desetine de pământ între coloniile menoniţilor şi
nogailor. Ulterior, în anii ’30 ai sec. al XIX-lea, în sânul molocanilor a apărut
o serie de descensiuni care au dus, în cele din urmă, la formarea a patru
curente principale: adepţii lui Uklein, confesiunea „comunilor”, „săritorilor”
şi a „credincioşilor evanghelişti”.
Molocanii considerau că Biblia
este singura justificare a credinţei; Sfânta Treime nu există, iar cele trei
ipostaze sunt diferite numiri ale lui Dumnezeu, însă Isus Christos nu a fost
Dumnezeu; preoţia a existat numai în Vechiul Testament; Sfintele Taine nu
există; botezul cel „adevărat” este învăţarea Sfintei Scripturi: afundarea în
apă sau stropirea este o simplă ceremonie; adevărata „împărtăşanie” cu trupul
şi sângele Domnului este tot studierea Bibliei; nu admiteau jurământul şi
serviciul militar; respingeau cinstirea sfinţilor
şi a crucii, considerându-le înşelăciuni[2].
Molocanii pătrund în Principatele
Române, inclusiv în Basarabia, la sfârşitul sec. al XVIII-lea – începutul
sec. al XIX-lea, venind, în fond, din guberniile Moscova, Tambov, Reazani,
Tula, Ekaterinoslav şi Herson. În anii ’20 ai sec. al XIX-lea molocanii erau
înregistraţi în oralele Bender, Chişinău, Akkerman etc. şi în unele localităţi
rurale ale Basarabiei. Ideile religioase propovăduite de molocani[3] n-au
întâlnit sprijin din partea populaţiei locale, nu doar din cauza dificultăţilor
de limbă, greu de depăşit, dar şi din cauza politicii Administraţiei regionale
din Basarabia faţă de această sectă religioasă. Încercările de a mări numărul
molocanilor se făcea, de regulă, în baza sporului natural şi de pe seama
convertirii la această credinţă a persoanelor din interiorul comunităţilor ruse[4].
[2] Христианство. Научное издательство «Большая Российская
энциклопедия». – М., Том 2, 1995, с.
143.
[3] Despre aceasta a se vedea mai detaliat: Г.Милкин. Посещение
молоканской молельни и разговор с ними. – În: КЕВ,
1877, №2, 15-31 января, с. 62-68.
[4] Ion Gumenâi. Molocanii din Basarabia. Originile şi componenţa etnică. – În: Archiva Moldaviae. Anul I. – Iaşi,
2009, p. 46-53.
