CAZAC (казак) | Muzeul din inima mea |

CAZAC (казак)



CAZAC (казак) – persoană care făcea parte dintr-o populaţie în majoritate rusă şi ucraineană, stabilită în sec. XV-XVI în regiunile limitrofe ale statelor rus şi polono-lituanian şi care, în schimbul unor privilegii, avea anumite obligaţiuni militare. După distrugerea Secii Zaporojene, în 1775, o parte din cazaci s-au transferat în posesiunile Imperiului Otoman, aşezându-se la gurile Dunării. În 1807, în timpul războiului cu Turcia, aceşti cazaci au trecut de partea Rusiei şi au format două detaşamente de cazaci – detaşamentul de la Gurile-Dunării şi detaşamentul din Bugeac. Aceste detaşamente au fost constituite nu numai de foştii cazaci zaporojeni. Un detaşament era condus de boierul Corbea. Împăratul Alexandru I le-a dăruit drapele şi ştampilă de regiment. Dizolvându-se, în perioada războiului ruso-turc din 1828-1829 din nou se organizează în detaşamente de cazaci şi participă la război de partea Rusiei. După terminarea războiului au pus bazele armatei căzăceşti de la Dunăre, redenumite ulterior în armata de cazaci din Novorosia. Pentru serviciul şi devotamentul manifestat Coroanei imperiale ei au primit în ţinutul Akkerman 35 mii desetine de pământ. Numeric, ei constituiau 6080 persoane de gen masculin şi 5408 – de gen feminin. Ulterior au participat la diferite campanii în Caucaz, Crimeea şi la Dunăre. Cazacii au fondat 9 staniţe: Volontirovka[1], Faraonovka, Starokazacie, Petrovka, Akmanghit, Mihailovka, Nikolaevka-Novo-rosiiskaia, Kair, Konstantinovka şi Kazakov. În 1868 armata de cazaci din Novorosia a fost dizolvată, iar cazacii au fost încadraţi în rândurile ţăranilor proprietari[2].
Potrivit unor surse de arhivă, cazacii din Basarabia (numiţi cazacii de la Dunăre, din Bugeac şi zaporojeni – V.T.) erau cunoscuţi ca persoane, care în perioadele precedente au făcut serviciul militar în armata rusă şi care s-au aşezat în această regiune; beneficiau, în baza deciziei Comitetului de Miniştri din 19 februarie 1827, de privilegii pe o perioadă de 10 ani – erau scutiţi de plata impozitelor şi a încartiruirii. Potrivit dispoziţiilor guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov din 6 iulie şi din 29 noiembrie 1828, au fost formate două regimente de cazaci: unul de cavalerie şi altul de infanterie, cunoscute cu denumirea de primul şi al doilea regiment de cazaci dunăreni[3].


[1] Volontirovka (azi: Voluntiri) – sat constituit din foşti cazaci voluntari de etnie română.
[2] Н.В. Лашков. Бессарабия. К столетию присоединения к России (1812-1912 гг.). Географический и историко-статистический обзор состояния края. – Кишинев, 1912, с. 69-70.
[3] AISR, F. 560, inv. 6, d. 575, f. 4-4 verso.