COMISIA
REGIONALĂ DE PE LÂNGĂ ADUNAREA DEPUTAŢILOR NOBILIMII DIN BASARABIA PENTRU ÎNTOCMIREA
RECENSĂMINTELOR POPULAŢIEI (Областная комиссия
при Дворянском Депутатском Собрании для составления переписей населения) –
comisie instituită prin decizia Consiliului Suprem al Basarabiei din 8 februarie
1824, în scopul întocmirii unui recensământ fiscal al populaţiei. Asemenea recensăminte
se întocmeau regulat în Imperiul Rus. Preşedinte al comisiei (în izvor prezident) a fost desemnat preşedintele
Adunării Nobiliare din Basarabia, funcţionarul de clasa a VI-a Sturdza, iar ca membri – deputaţii Consiliului Suprem al Basarabiei, funcţionarul
de clasa a VIII-a Donici și dvoreanul Iancu Russu; din partea Coroanei – funcţionarul de clasa a VI-a Vighel[1].
Pentru petrecerea recensămintelor
fiscale în baza aceleiaşi dispoziţii au fost instituite comisiile ţinutale,
subordonate Comisiei Regionale. Direcţia economico-financiară a Guvernului
Regional punea la dispoziţie comisiilor ţinutale listele locuitorilor Basarabiei,
perfectate de poliţiile orăşeneşti şi ispravnici, pentru a fi impuşi dărilor.
În competenţa comisiilor ţinutale erau următoarele funcţii:
1. Sosind în
oraşul ţinutal, comisia se convoca în şedinţă şi, împreună cu lucrătorii
poliţiei, conducându-se de instrucţiunile Comisiei Regionale, concretiza listele
familiilor impozabile, începând de la târguşor, sat, cătun, moşie etc.
Recensământul era alcătuit cu ajutorul ocolaşilor şi vornicilor, iar în
localităţile care erau amplasate pe moşiile proprietarilor funciari – cu
ajutorul proprietarului sau al administratorului de moşie, care erau obligaţi să-i
pună la evidenţă pe toţi contribuabilii.
2. Comisiile ţinutale alcătuiau
listele contribuabililor conform unor formulare speciale tipărite, care erau
puse la dispoziţie de direcţia executivă a Guvernului Regional. Listele erau
alcătuite separat pentru fiecare sat în parte, pentru fiecare stare socială,
cum ar fi: separat pentru ruptaşi , separat pentru mazili, separat pentru
ţărani etc.
3. Comisiile ţinutale erau obligare
să prezinte lunar listele contribuabililor în Comisia Regională. În cazul în
care comisiile ţinutale întâlneau greutăţi în petrecerea recensământului,
raportau despre aceasta Comisiei Regionale, care era obligată să le ajute.
4. În timpul transferării comisiilor
ţinutale dintr-un sat în altul, locuitorii erau obligaţi să-i asigure pe cei
trei membri ai comisiei cu transport, separat pentru fiecare membru în parte,
cu o căruţă trasă de trei cai, care, după finisarea lucrului, urma să fie
întoarsă imediat înapoi. Asigurarea transportului de către locuitori se făcea
în baza certificatelor (открытый лист) prezentate de membrii comisiei,
puse la dispoziţie de Guvernul Regional, şi nu de ispravnici.
5. Pentru alcătuirea
recensământului, comisiile ţinutale aveau la dispoziţie 6 luni, începând de la
data primirii dispoziţiei, timp suficient pentru finisarea lucrului, iar
listele urmau a fi prezentate Comisiei
Regionale. Funcţionarul din partea Coroanei care activa în comisia ţinutală era
remunerat (250 rub. argint lunar) din banii încasaţi de la prestaţiile
locale, iar în cazul în care comisia va termina lucrul înainte de termenul
stabilit de 6 luni, el va primi salariul pentru întreaga perioadă de timp
stabilită de regulament. În cazul în care comisia
ţinutală nu va finisa lucrul în termenul stabilit, acesta nu va mai fi remunerat.
ţinutală nu va finisa lucrul în termenul stabilit, acesta nu va mai fi remunerat.
6. Primind
datele recensământului fiscal de la comisiile ţinutale, Comisia Regională le
examina minuţios, dacă nu cumva s-a strecurat vreo greşeală, după care trimitea
un exemplar al recensământului Guvernului Regional, iar altul – Consiliului
Suprem Regional al Basarabiei. Comisia Regională avea dreptul să se adreseze pe
toate întrebările administraţiei locale şi persoanelor responsabile, care erau
obligate să-i acorde ajutorul solicitat. Primind de la Comisia Regională
formularele pentru petrecerea recensământului fiscal, Departamentul executiv al
Guvernului Regional tipărea un număr suficient de exemplare şi le prezenta Comisiei,
după care aceasta din urmă le punea la dispoziţia comisiilor ţinutale.
Între timp, era
înştiinţat mareşalul regional al nobilimii Sturdza, deputaţii Donici şi Russu
şi membrul din partea Coroanei Vighel, care urmau să purceadă la îndeplinirea
dispoziţiei. Sturdza urma să numească câte 6 dvoreni în fiecare comisie
ţinutală pentru a începe lucrul. Consiliul Suprem al Basarabiei era informat
despre dvorenii şi ţinutul în care aceștia au fost numiţi. Guvernul Regional numea
din fiecare ţinut câte un comisar în comisiile ţinutale pentru a urmări desfășurarea
recensământului. Guvernatorul general al Novorosiei şi rezidentul
plenipotenţiar al Basarabiei urma să facă legătură cu administraţia
coloniştilor transdanubieni pentru a organiza petrecerea recensământului
fiscal, transmiţând concomitent şi formularele respective, în baza cărora putea
primi informaţii veridice despre numărul bulgarilor şi altor etnii aflate în
sudul Basarabiei[2].
La şedinţa din 10 februarie
1825 a Consiliului Suprem al Basarabiei se constată că o parte din comisiile
ţinutale au finisat lucrul şi au prezentat listele în Comisia Regională, dar
aceasta încă nu le-a prezentat direcţiei economico-financiare a Guvernului Regional[3].
Rezultatul activităţii comisiilor
ţinutale şi a Comisiei Regionale de pe lângă Adunarea Deputaţilor Nobilimii din
Basarabia pentru întocmirea recensămintelor populaţiei a fost întocmirea
recensământului fiscal din Basarabia din 1824[4].