DISTRICTUL VAMAL
KUBEI (Кубейский таможенный округ) – district
instituit după încheierea Tratatului de la Paris din 18(30) martie 1856,
potrivit căruia Rusia retroceda Moldovei partea de sud a Basarabiei
(teritoriile judeţelor Ismail şi, parţial, Akkerman şi Cahul) cu porturile
Ismail, Chilia şi Reni, unde erau amplasate vămile şi posturile vamale şi
carantinale.
Din districtul
vamal Kubei făceau parte vămile Kubei (clasa I, categoria a II-a – 27
funcţionari), Tatarbunar (clasa a III-a, categoria a II-a – 10
funcţionari) şi Baştamak (clasa a III-a, categoria a II-a – 10 funcţionari)
şi posturile vamale Leova şi Akkerman. Locul de reşedinţă al şefului
districtului vamal Kubei era stabilit în Akkerman[1]. În
componenţa administraţiei Districtului vamal Kubei intrau 5 persoane.
Districtul vamal
Kubei avea în subordine hotarul terestru al Basarabiei de la scurgerea râului
Nistru în Marea Neagră pe linia de hotar trasată în 1856 şi până la satul Cotul
Morii, în apropiere de râul Prut[2]. În
activitatea sa şeful districtului vamal Kubei se conducea de Regulamentul
privind activitatea carantinelor din Basarabia din 10 aprilie 1858[3].
Volumul valoric al
traficului de mărfuri al Basarabiei prin districtul vamal Kubei, la începutul
anilor ’60 ai sec. al XIX-lea, este reflectat în Tabelul 2.
Tabelul 2
Volumul valoric al
traficului de mărfuri prin districtul
vamală Kubei la începutul anilor ’60 ai sec. al XIX-lea*
Anii
|
Exportul
|
Importul
|
Volumul valoric al traficului de
mărfuri
|
(în rub. argint)
|
|||
1861
|
1112856
|
221397
|
1334253
|
1862
|
571668
|
143830
|
715498
|
În total
|
1684524
|
365227
|
2049751
|
În %
|
82,2
|
17,8
|
100,0
|
*
ASRO, F. 147, inv.1, d. 17, a. 1850, f. 58 verso.
Datele Tabelului
2 atestă o preponderenţă vădită a exportului asupra importului, deşi nu în
măsura în care Basarabia dispunea de ieşire la Marea Neagră şi de cele 3
porturi dunărene – Ismail, Chilia şi Reni.
După terminarea războiului ruso-româno-turc din 1877-1878 şi
încheierea Congresului de la Berlin, Rusia reanexează teritoriile de sud
ale Basarabiei retrocedate Moldovei în urma războiului Crimeei. Ca
rezultat, intervin anumite schimbări şi în sistemul vamal şi în cel carantinal.
La 15 noiembrie 1878 este adoptată
decizia Senatului Guvernant privind organizarea sectorului vamal în porţiunea
reanaxată a Basarabiei. Ca rezultat, începând cu 1 decembrie 1878,
sistemul de porto-franco acordat portului Ismail a fost lichidat. Toate
mărfurile şi sarea care au fost importate în sectorul reanexat al Basarabiei
până la 9 octombrie 1878 nu erau impuse la plata taxelor vamale.
Negustorii erau obligaţi să ştampileze mărfurile până la 1 ianuarie 1879,
iar cele care nu vor fi marcate vor fi declarate mărfuri de contrabandă. Paza
vamală, la vechea linie vamală, a fost păstrată până la 1 ianuarie 1879.
Până la instituirea noilor posturi vamale, continuau să funcţioneze cele
existente[4].
Prin decizia Senatului Guvernant din 15 decembrie 1878
districtul vamal Kubei şi brigada pazei de frontieră Kubei au fost redenumite
în districtul vamal Ismail[5].
