CVITA (квит/квита) | Muzeul din inima mea |

CVITA (квит/квита)



CVITA (квит/квита) – taxă la care era impus rachiul (горячее вино) importat în Basarabia din guberniile ucrainene şi ruse, atât pentru consumul intern, cât şi pentru exportul în Principatul Moldova. Cvita constituia 60 de parale de la fiecare vadră de spirt şi era încasată de funcţionari speciali numiţi de către Poartă sau era dată în concesiune, iar venitul era încasat de vistieria statului turc[1].
Conform altor surse, cvita constituia 50 de parale de la fiecare vadră de rachiu şi spirt, importate în Moldova, fără nici o excepţie. De regulă, această taxă era dată în concesiune. În 1810 cvita a fost dată în concesiune vistiernicului Iordache Ruset-Rornovanu, pentru o sumă de 231 mii de lei[2].
După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, cvita s-a păstrat o anumită perioadă de timp şi în această provincie. Colonelul Kornilovici, care era bine cunoscut cu situaţia din Basarabia, scrie că cvita a existat la început doar în perioada 2-23 octombrie 1812, după care a fost lichidată de Administraţia regională[3]. Unii reprezentanţi ai Guvernului Regional şi ai Consiliului Suprem considerau că guvernul moldovenesc, ştiind că în Basarabia această taxă a fost anulată, a început să supună rachiul exportat din Rusia la o taxă de 3,5 lei de la fiecare vadră, în loc de 60 de parale, ceea ce constituie o taxă majorată de peste două ori. În plus, guvernul moldovenesc a separat acest venit de cel obţinut de pe seama concesionării vinului. Ca urmare, „…vistieria Basarabiei a fost lipsită de o sursă sigură şi avantajoasă de venit”, deoarece, reieşind din cantitatea de vedre de spirt care se exporta, această taxă „…ar fi adus, fără îndoială, un venit mai mare de 1 mln. de lei, fără a cauza careva prejudicii locuitorilor acestei provincii”[4]. Kornilovici considera că restabilirea acestei taxe, potrivit dispoziţiilor şi obiceiurilor moldoveneşti, ar aduce vistieriei venituri considerabile[5].
Probabil, cvita a fost în curând restabilită, fapt atestat în registrele de încasare a acestei taxe. În perioada 2 octombrie 1812 –15 ianuarie 1813 cvita a constituit 10138 lei[6], în 1813 – 9646 lei, iar în 1815 – 20 de cervoneţi olandezi”[7]. Prin urmare, speranţele lui Kornilovici nu s-au îndreptăţit.
Alte surse mărturisesc că cvita constituia taxa încasată în folosul concesionarilor din Basarabia de la comercializarea rachiului[8].
Potrivit dispoziţiei guvernatorului civil al Basarabiei, începând cu 1816 această taxă a fost anulată „…pentru a nu-i împovăra pe supuşii ruşi, care importă rachiu din Rusia în Basarabia, cu un impozit suplimentar”[9]. La 19 decembrie 1816 întrebarea privind încasarea taxei cvita este discutată în Comitetul Provizoriu al Basarabiei. În cadrul discuţiei s-a constatat că la încasarea acestei taxe nu a existat o anumită ordine. Deşi a existat dispoziţia guvernatorului civil al Basarabiei Scarlat Sturdza de a încasa cvita, dată pe numele funcţionarului de clasa a IX-a Cazimir, înainte de a începe perceperea taxei, a urmat o dispoziţie orală a lui Sturdza şi Krupenski de a anula această taxă[10]. Probabil, la anularea taxei cvita s-a ţinut cont de interesele cercurilor comercial-industriale din Rusia cointeresate în comerţul cu băuturi alcoolice, dar şi de ale administraţiei militare, fiind ştiut faptul că armata cantonată în Basarabia consuma destul de mult rachiu.


[1] AISR, F. 379, inv. 2, d. 12, f. 23.
[2] ANRM, F. 1, inv. 1, 1809, d. 2286, f. 2286.
[3] AISR, F. 379, inv. 2, d. 12, f. 24.
[4] AISR, F. 379, inv. 2, d. 12, f. 24-24 verso.
[5] Ibidem, f. 25.
[6] După alte surse – 21887 lei 60 aspri (ANRM, F. 3, inv. 1, d. 1380, f. 52 verso-53).
[7] AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 207 verso-208; ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. II, f. 332 verso-333.
[8] ANRM, F. 1, inv. 1, d. 1738, f. 21.
[9] Ibidem, F. 4, inv. 1, d. 47, f. 25-25 verso; AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 214 verso.
[10] ANRM, F. 4, inv. 2, d. 3, f. 42-43 verso.