CVITA (квит/квита) – taxă la care era impus rachiul (горячее
вино) importat în Basarabia din guberniile ucrainene şi ruse, atât pentru
consumul intern, cât şi pentru exportul în Principatul Moldova. Cvita constituia 60 de parale de la
fiecare vadră de spirt şi era încasată de funcţionari speciali numiţi de către
Poartă sau era dată în concesiune, iar venitul era încasat de vistieria statului
turc[1].
Conform altor surse, cvita constituia 50 de parale de la
fiecare vadră de rachiu şi spirt, importate în Moldova, fără nici o excepţie.
De regulă, această taxă era dată în concesiune. În 1810 cvita a fost dată în concesiune vistiernicului Iordache
Ruset-Rornovanu, pentru o sumă de 231 mii de lei[2].
După anexarea în 1812 a Basarabiei
la Imperiul Rus, cvita s-a păstrat o
anumită perioadă de timp şi în această provincie. Colonelul Kornilovici, care
era bine cunoscut cu situaţia din Basarabia, scrie că cvita a existat la
început doar în perioada 2-23 octombrie 1812, după care a fost lichidată de
Administraţia regională[3]. Unii
reprezentanţi ai Guvernului Regional şi ai Consiliului Suprem considerau că
guvernul moldovenesc, ştiind că în Basarabia această taxă a fost anulată, a început
să supună rachiul exportat din Rusia la o taxă de 3,5 lei de la fiecare vadră,
în loc de 60 de parale, ceea ce constituie o taxă majorată de peste două ori.
În plus, guvernul moldovenesc a separat acest venit de cel obţinut de pe seama
concesionării vinului. Ca urmare, „…vistieria Basarabiei a fost lipsită de o
sursă sigură şi avantajoasă de venit”, deoarece, reieşind din cantitatea de vedre
de spirt care se exporta, această taxă „…ar fi adus, fără îndoială, un venit
mai mare de 1 mln. de lei, fără a cauza careva prejudicii locuitorilor
acestei provincii”[4]. Kornilovici considera că
restabilirea acestei taxe, potrivit dispoziţiilor şi obiceiurilor moldoveneşti,
ar aduce vistieriei venituri considerabile[5].
Probabil, cvita a fost în curând restabilită, fapt atestat în registrele de încasare
a acestei taxe. În perioada 2 octombrie 1812 –15 ianuarie 1813
cvita a constituit 10138 lei[6], în
1813 – 9646 lei, iar în 1815 – 20 de cervoneţi olandezi”[7]. Prin
urmare, speranţele lui Kornilovici nu s-au îndreptăţit.
Alte surse mărturisesc că cvita constituia taxa încasată în
folosul concesionarilor din Basarabia de la comercializarea rachiului[8].
Potrivit dispoziţiei guvernatorului civil al
Basarabiei, începând cu 1816 această taxă a fost anulată „…pentru a nu-i împovăra
pe supuşii ruşi, care importă rachiu din Rusia în Basarabia, cu un impozit
suplimentar”[9]. La 19 decembrie
1816 întrebarea privind încasarea taxei cvita
este discutată în Comitetul Provizoriu al Basarabiei. În cadrul discuţiei s-a
constatat că la încasarea acestei taxe nu a existat o anumită ordine. Deşi a existat
dispoziţia guvernatorului civil al Basarabiei Scarlat Sturdza de a încasa cvita, dată pe numele funcţionarului de clasa
a IX-a Cazimir, înainte de a începe perceperea taxei, a urmat o dispoziţie
orală a lui Sturdza şi Krupenski de a anula această taxă[10].
Probabil, la anularea taxei cvita s-a
ţinut cont de interesele cercurilor comercial-industriale din Rusia
cointeresate în comerţul cu băuturi alcoolice, dar şi de ale administraţiei
militare, fiind ştiut faptul că armata cantonată în Basarabia consuma destul de
mult rachiu.
[1] AISR, F. 379,
inv. 2, d. 12, f. 23.
[2] ANRM, F. 1,
inv. 1, 1809, d. 2286, f. 2286.
[3] AISR, F. 379,
inv. 2, d. 12, f. 24.
[4] AISR, F. 379,
inv. 2, d. 12, f. 24-24 verso.
[5] Ibidem, f. 25.
[6] După
alte surse – 21887 lei 60 aspri (ANRM,
F. 3, inv. 1, d. 1380, f. 52 verso-53).
[7] AISR, F. 1308,
inv. 1, d. 8, f. 207 verso-208; ANRM, F. 4, inv. 1,
d. 44, p. II, f. 332 verso-333.
[8] ANRM, F. 1,
inv. 1, d. 1738, f. 21.
[9] Ibidem, F. 4,
inv. 1, d. 47, f. 25-25 verso; AISR, F. 1308, inv. 1,
d. 8, f. 214 verso.
[10] ANRM, F. 4,
inv. 2, d. 3, f. 42-43 verso.
