COMITETUL PROVIZORIU AL BASARABIEI (1816-1818)
(Бессарабский Временный Комитет) – comitet instituit la 4 iulie 1816, în care au intrat: din rândul
boierilor moldoveni – general-maiorul Ilie Catargi, funcţionarul de clasa
a V-a Alexandru Ghica, funcţionarul de clasa a V-a Iordache Millo, spătarul
Iancu Sturdza, spătarul, funcţionar de clasa a VIII-a, Iordache Bucşănescu,
spătarul Panait Cazimir, banul Teodor Başotă, căminarul Ioan Pruncul, stolnicul
Matei Râşcanu şi din partea Coroanei –
funcţionarul de clasa a VI-a Matei Krupenski şi funcţionarul de clasa a VII-a
Aleksei Iuşnevski. În funcţia de preşedinte al Comitetului a fost desemnat
guvernatorul civil al guberniei Ekaterinoslav, funcţionarul de clasa a IV-a
Ivan Hristofor Kalagheorghe[1],
iar mai târziu Nedoba (1817-1818), care se supuneau nemijlocit rezidentului
plenipotenţiar A.N. Bahmetev.
Scopul creării Comitetului Provizoriu al Basarabiei rezidă din raportul
lui A.N. Bahmetev adresat la 30 iunie 1816 împăratului Alexandru I:
„Prin intermediul acestei instituţii …se va da curs tuturor activităţilor
legate de administrarea regiunii, fără a atinge sfera de competenţă, stabilită
în temeiul Regulamentului anterior şi al celor două departamente deja
existente… În plus, acest Comitet, va avea grijă să cerceteze conturile, să se
intereseze de impozitele percepute în cadrul regiunii, să supravegheze
întrebuinţarea lor şi modalitatea alcătuirii acestor impozite. De asemenea, el
va avea obligaţia să examineze reclamaţiile şi să adopte decizii în privinţa
lor”[2].
Comitetul era ierarhic superior Guvernului Regional. Şef al cancelariei
Comitetului a fost numit A.P. Iuşnevski. Alături de problemele majore
legate de modernizarea formelor administraţiei de stat, Comitetul urma să contribuie
la elaborarea proiectului Regulamentului de administrare a Basarabiei, să
opereze anumite modificări în statele de funcţie din cadrul instituţiilor
regionale şi ţinutale, să stabilească apartenenţa locuitorilor la categoriile
sociale privilegiate, să organizeze studierea bogăţiilor naturale, să mărească
veniturile de stat făcând ordine în sistemul fiscal, să determine volumul
comerţului interior şi exterior pornind de la principiile comerţului liber,
determinând necesităţile şi câştigul pe care îl poate avea statul, să
alcătuiască regulamentul privind stabilirea în regiune a coloniştilor, să
verifice corespunderea datelor statistice alcătuite de Guvernul Regional privitor
la diverse întrebări cu situaţia reală din regiune, să asigure ordinea publică şi
paza de frontieră etc.[3]
La mijlocul lui
septembrie 1817, la decizia oficialităţilor de la Sankt Petersburg,
I.Kalagheorghe revine la funcţia de guvernator civil al guberniei
Ekaterinoslav, iar la postul de preşedinte al Comitetului Provizoriu este numit
funcţionarul de clasa a V-a Nedoba[4].
Componenţa
Comitetului Provizoriu al Basarabiei (1816-1818)
Preşedinţi
Kalagheorghe –
1816-1817
Nedoba – 1817-1818
Membri: A.Ghica, I.Sturdza, I.Catargi, I.Millo,
I.Bucşănescu, P.Ca-zimir, T.Başotă, I.Pruncul, M.Râşcanu, N.Catargi, C.Rusu[5].
Din partea Coroanei: Krupenski,
Iuşnevski, Leibin[6].
După aplicarea în Basarabia a Regulamentului din 29 aprilie 1818,
Comitetul Provizoriu şi-a încheiat activitatea, din care motiv la 1 iulie
1818 a fost desfiinţat, împuternicirile lui fiind preluate de Consiliul Suprem
al Basarabiei[7].
Documentele Comitetului Provizoriu, în baza unui inventar alcătuit special, au
fost transmise Consiliului Suprem al Basarabiei[8].
[1] Dinu Poştarencu. Comitetul Provizoriu Regional al Basarabiei. –
În: Revista de Istorie a Moldovei. – Chişinău, 2009, nr. 4 (60),
p. 78-79.
[3] Ibidem, F. 4,
inv. 1, d. 48, f. 1-6, 7-7 verso; f. 8-8 verso,
15 verso-16 verso, 22 verso-23; А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и
статистическом отношении
(рукопись). – Кишинев, 1879, л. 254-254 об.
[6] Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor
populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. II,
p. 319.
[7] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 29, f. 1.
[8] Inventarul dosarelor
Comitetului Provizoriu al Basarabiei a se
vedea: ANRM, F. 3, inv. 1, d. 29, f. 6-48 verso.
