ADMINISTRAŢIA DE PLASĂ DIN BASARABIA (Волост­ное Правление Бессарабской области) | Muzeul din inima mea |

ADMINISTRAŢIA DE PLASĂ DIN BASARABIA (Волост­ное Правление Бессарабской области)



ADMINISTRAŢIA DE PLASĂ DIN BASARABIA (Волост­ное Правление Бессарабской области) – administraţie instituită în baza „Regulamentului despre ţărani” din 24 ianuarie1834. Concomitent cu aplicarea în provincie a Regulamentului din 1834 şi reforma ţărănească, modelul rusesc de plasă este introdus şi faţă de celelalte categorii de ţărani aflaţi pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti din toate judeţele din Basarabia. Sistemul administraţiei de plasă era formulat în Capitolul II al „Regulamentului despre ţărani” din 1834, intitulat „Despre administraţia sătească a ţăranilor”. Funcţiile şi modalităţile de activitate a administraţiilor de plasă erau stipulate în cele 40 de articole ale Re­gula­mentului[1]. La baza sistemului de administrare a ţăranilor de pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti a fost pus Regulamentul din 30 iunie 1826 privind administraţia de plasă de pe domeniile statului, cu unele particularităţi.
În plase erau organizate satele de pe domeniile mănăstireşti şi cele moşiereşti, care includeau de la 500 până la 700 de familii. Reieşind din circumstanţe concrete, administraţia judeţeană putea organiza un număr mai mare sau mai mic de plase. În fiecare plasă era instituită Administraţia de plasă, în care erau aleşi din rândurile ţăranilor, pe o perioadă de 3 ani, seful plasei (голова), 2 asesori (старшины sau заседатели) şi un conţopist, în bază de contract, pentru o anumită plată. În fiecare sat, care intra în componenţa plasei, era ales din rândul sătenilor un staroste (vornic), tot pentru o perioadă de 3 ani. În plus, de la fiecare 100 de gospodării se alegeau vătăşeii/sotnicii (сотский), ajutaţi de mai marele pe 10 gospodării (десятские), aleşi de la fiecare 10 gospodării. În fiecare sat era instituită adunarea sătească, la care participau capii familiilor, iar în lipsa lor – unul din membrii familiei: feciorul mai mare, ginerele sau una din rude. Şedinţele erau deliberative doar în prezenţa a 2/3 din membrii obştii. În competenţa adunărilor săteşti era alegerea administraţiei satului, repartizarea dărilor şi prestaţiilor, acordarea procurilor pentru deplasări de serviciu. Decizia adunării săteşti era prezentată de starostele satului în Administraţia de plasă pentru a fi confirmată prin aplicarea ştampilei[2].
Regulamentul conținea şi alte articole care vizau activitatea Administraţiei de plasă, prerogativele şefului de plasă, funcţiile judecătoriilor săteşti etc.[3]
Implementarea plaselor în localităţile de pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti nu a fost una uşoară şi rapidă. Administraţia judeţeană a avut nevoie de timp. Spre exemplu, la baza instituirii plaselor în ţinutul Hotin, ca şi în celelalte ţinuturi, a fost pusă decizia supremă din 24 ianuarie 1834. Mareşalul judeţean al nobilimii din Hotin, Talpă, urma să se prezinte în ţinut la 8 noiembrie pentru a institui şi a deschide 31 de plase pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti, dar, din motive obiective, n-a putut să realizeze acest lucru[4]. În plus, mareşalul judeţean scria că vara şi toamna ţăranii erau ocupaţi cu lucrările agricole şi n-a vrut să-i sustragă de la aceste munci pentru a înfăptui alegerile administraţiei săteşti etc. Ulterior acesta constată că numărul plaselor pentru satele de pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti este prea mare şi a hotărât să reducă acest număr de la 31 la 22 de plase. La 8 noiembrie mareşalul judeţean al nobilimii alcătuieşte lista celor 22 de plase care urmau a fi instituite în ţinutul Hotin, iar la 2 decembrie 1835 o prezintă guvernatorului civil al Basarabiei P.I. Fiodorov pentru confirmare[5]. Potrivit proiectului prezentat de mareşalul judeţean al nobilimii Talpă, în componenţa ţinutului Hotin intrau plasele: Raşcov, Şirăuţi, Clişcăuţi, Parcova, Noua Suliţa, Cerlina Mare, Drepcăuţi, Balcăuţi, Larga, Şirăuţi, Corjeuţi, Edineţ, Chelmineţi, Vascăuţi, Grimancăuţi, Lomacineţ, Secureni, Ocniţa, Bleşineuţi, Brătuşeni, Cernoleuca şi Arioneşti[6].
Pe parcurs însă au apărut şi alte probleme. În raportul din 30 ianuarie 1836, adresat guvernatorului militar P.I. Fiodorov, mareşalul judeţean al nobilimii din Hotin Talpă raporta că pe parcursul zilelor de 8-27 ianuarie a instituit şi a deschis 7 plase, dar boala şi decesul fiului său l-au distras pe o perioadă scurtă de timp de la acest lucru. În plus, primind corespondenţa, află despre decizia supremă din 15 decembrie 1835, prin care, potrivit noii împărţiri administrativ-teritoriale, o parte din ţinutul Hotin urma să fie cedată ţinutului nou-creat Soroca. Respectiv, Talpă îi cerea guvernatorului civil să-i comunice lista satelor car vor fi incluse în ţinutul Soroca, iar inginerului cadastral să-i prezinte harta ţinutului Hotin[7]. La 11 iunie 1836 Talpă îi raportează lui P.I. Fiodorov că „pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti din ţinutul Hotin şi ale celei părţi care, potrivit noului hotar, au trecut în componenţa ţinuturilor Iaşi şi Soroca, au fost deschise toate administraţiile de plasă, au fost definitivate listele funcţionarilor administraţiei de plasă şi ai administraţiei rurale pe fiecare plasă în parte şi trimise judecătoriilor ţinutale din Hotin, Iaşi şi Soroca”[8].
Noua împărţire administrativ-teritorială l-a impus pe mareşalul judeţean al nobilimii din Hotin Talpă să micşoreze numărul plaselor. În raportul din 2 iulie 1836, adresat guvernatorului militar P.I. Fiodorov, Talpă raportează că, îndeplinind dispoziţiile Administraţiei Regionale, a instituit în provincie 18 administraţii de plasă, au fost aleşi membrii judecătoriilor săteşti de plasă şi membrii administraţiilor săteşti în fiecare plasă care au depus jurământul[9].
În 1836, în componenţa judeţului Hotin ai intrat următoarele plase[10] (a se vedea Tabelul 1, p. 50).
După aceeaşi procedură Administraţia de plasă a fost instituită şi în celelalte judeţe ale Basarabiei. Deşi la început au fost instituite multe plase (în judeţul Hotin 31 de plase, iar în judeţul Orhei – 47), aceste propuneri n-au fost confirmate de guvern, iar numărul plaselor, ca în cazul judeţului Hotin, au fost reduse considerabil[11]. Prin urmare, în 1836, modelul rusesc de plasă este introdus în toate judeţele din Basarabia[12].





Tabelul 1
Componenţa plaselor din judeţul Hotin la 1836*

Denumirea plasei
Numărul
familiilor de
ţărani
Denumirea plasei
Numărul
familiilor de
ţărani
I. Plasa Raşcov
3. Darabani
41
1. Raşcov
177
4. Câşla Nedjim
130
2. Poiana
77
5. Bârnova de Sus
151
3. Rohotinu
34
6. Moghianeţ
113
4. Perebiicăuţi
206
7. Voronoviţa
78
5. Onutu
66
8. Varticăuţi
84
6. Balamuteuca
104
9. Lencăuţi
158
7. Ravineţ
200
10. Hogoreni
102
8. Gremeşti
63
În total
1023
9. Gordenţi
75
V. Plasa Noua Suliţă
10. Cipănosu
127
1. Noua Suliţă
123
11. Aristovca (Rădăuţi)
38
2. Coteleu
144
12. Prijhorodu
111
3. Marşiniţa
310
În total
1278
4. Tărăsăuţi
508
II. Plasa Grozăniţa
5. Strainţa
65
1. Grozăniţa
112
6. Revcăuţi
47
2. Şirăuţi
233
7. Răchitina
142
3. Colincăuţi
408
În total
1339
4. Bocicăuţi
169
VI. Drepcăuţi
5. Malinţa
200
1. Drepcăuţi
165
6. Săncăuţi
152
2. Vancicăuţi
223
În total
1274
3. Costiceni şi Dumeni
156
III. Plasa Clişcăuţi
4. Negriţa
115
1. Clişcăuţi
462
5. Şedreni
78
2. Zarujăni
160
6. Coşuleni
64
3. Şirăuţii de Sus
122
7. Criva
100
4. Şirăuţi moşie
123
8. Cebrova
105
5. Rucşinu
71
9. Câşla lui Sali
129
În total
1340
În total
1187
IV. Plasa Paşcăuţi
VII. Cerlina Mare
1. Paşcăuţi
123
1. Cerlina Mare
133
2. Anadolu
43
2. Rângaci
123
3. Şâşcăuţi
73
5. Câşla lui Zamjiev
129
4. Berestia
75
6. Ghilavăţul
99
5. Doljocu
90
7. Grumăzeni
59
6. Mălineşti
100
8. Balasâneşti
174
7. Dinăuţi
210
9. Coteleu
137
8. Chiretenţî
105
În total
1046
9. Stăuceni
110
XI. Plasa Corjeuţi
10. Şerbinţa
58
1. Corjeuţi
260
11. Forosna
107
2. Trinca
132
12. Sângeru
63
3. Feteşti
86
În total
1258
4. Bogăneşti
34
VIII. Plasa Balcăuţi
5. Peririta
121
1.Balcăuţii de Sus
104
6. Grimeşti
11
2. Dolineni
160
7. Burlăneşti
117
3. Vorniceni
23
8. Viişoara
76
4. Paşcăuţi
134
9. Bardara
98
5. Dăncăuţi
97
10. Hilipăuţi
66
6. Căpeleuca
98
11. Caracuşeni
122
7. Tulbureni
92
În total
1123
8. Hâjdău
43
XII. Plasa Edineţ
9. Nisfoaia
90
1. Edineţ
155
10. Bilăuţi
107
2. Târnova
166
11. Cruglic
122
3. Gordineşti
147
12. Levineţ
-
4. Hlina de Jos
150
În total
1199
5. Glincăuţi
83
IX. Plasa Larga
6. Rotunda
75
1. Larga
335
7. Holohoreni
28
2. Volcineţul de Sus
81
8. Trestieni
41
3. Lucăceni
18
9. Marcăuţi
153
4. Medveja
53
10. Balcăuţii de Jos
95
5. Câşla Zelena
48
11. Buzdujeni
38
6. Cotiujeni
211
12. Ruseni
82
7. Slobozia Bârlinţi
82
În total
1204
8. Noua Suliţă
196
XIII. Plasa Gruşeveţ
În total
1026
1. Gruşeveţ
194
X. Plasa Lipcani
2. Chelmeneţi
187
1. Lipcani
178
3. Babin
187
2. Şirăuţii de Jos
147
4. Burduvu
90
3. Slobozia Şirăuţi
40
5. Buzoviţa
144
4. Hlina de Sus
83
6. Răsteu şi Otaci
160
7. Moldava
154
4. Naslavcea
166
8. Carlacău
-
5. Colonia Naslavcea
18
În total
1256
6. Ojovul
150
XIV. Plasa Vascăuţi
7. Vitreanca
148
1. Vascăuţi
190
8. Culişeuca
104
2. Corman
110
9. Săbriceni
180
3. Şăbutinţa
151
În total
1361
4. Enăuţi
158
XVII. Plasa Secureni
5. Romancăuţi
223
1. Secureni
215
6. Gvăzdăuţi
160
2. Vesileuţi
90
7. Clocuşna
171
3. Răspopeni
125
8. Mândâcăuţi
93
4. Voloşcovu
98
9. Carlacău
-
5. Cobâlceni
220
În total
1256
6. Belousovca
37
XV. Plasa Briceni
7. Bârnova de Jos
150
1. Briceni
125
8. Paustova
41
2. Grimancăuţi
182
În total
1006
3. Tabani
 89
XVIII. Plasa Ocniţa
4. Hrubna
65
1 Ocniţa
159
5. Trebisăuţi
104
2. Hădărăuţi
119
6. Colicăuţi
118
3. Mihălăşeni
98
7. Corestăuţi
118
4. Cipiliuţi
171
9. Rosoşeni
116
5. Bârlădeni
54
10. Selise
252
6. Grinăuţii de Sus
50
În total
1206
7. Lipnic
158
XVI. Plasa Lomacineţ
8. Dânjenii de Sus
29
1. Lomacineţ (Pădurea)
249
9. Pălade
48
2. Mihalcovo
139
În total
886
3. Niporatova
207
Numărul total de familii
21382

*ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2191, f. 68-69.

Administraţia de plasă a fost suspendată în anul 1917.


[1] ПСЗРИ. Собр. II , т. IX, 1834, отд. первое, №6739. – СПб., 1835, с. 75-76.
[2] Ibidem, p. 77-80.
[3] Ibidem, p. 75-76.
[4] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2191, f. 18.
[5] Ibidem, f. 18-18 verso.
[6] Ibidem, f. 23-24 verso.
[7] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2191, f. 37.
[8] Ibidem, f. 65.
[9] Ibidem, f. 67-67 verso.
[10] Ibidem, f. 68-69.
[11] А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и статистическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, с. 164.
[12] A se vedea mai detaliat schimbările în cadrul sistemului de plasă efectuate pe parcursul sec. al XIX-lea: Administraţia de plasă în satele de pe domeniile statului din Basarabia.