ADMINISTRAŢIA DE PLASĂ DIN BASARABIA (Волост­ное Правление Бессарабской области)

ADMINISTRAŢIA DE PLASĂ DIN BASARABIA (Волост­ное Правление Бессарабской области) – administraţie instituită în baza „Regulamentului despre ţărani” din 24 ianuarie1834. Concomitent cu aplicarea în provincie a Regulamentului din 1834 şi reforma ţărănească, modelul rusesc de plasă este introdus şi faţă de celelalte categorii de ţărani aflaţi pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti din toate judeţele din Basarabia. Sistemul administraţiei de plasă era formulat în Capitolul II al „Regulamentului despre ţărani” din 1834, intitulat „Despre administraţia sătească a ţăranilor”. Funcţiile şi modalităţile de activitate a administraţiilor de plasă erau stipulate în cele 40 de articole ale Re­gula­mentului[1]. La baza sistemului de administrare a ţăranilor de pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti a fost pus Regulamentul din 30 iunie 1826 privind administraţia de plasă de pe domeniile statului, cu unele particularităţi.

În plase erau organizate satele de pe domeniile mănăstireşti şi cele moşiereşti, care includeau de la 500 până la 700 de familii. Reieşind din circumstanţe concrete, administraţia judeţeană putea organiza un număr mai mare sau mai mic de plase. În fiecare plasă era instituită Administraţia de plasă, în care erau aleşi din rândurile ţăranilor, pe o perioadă de 3 ani, seful plasei (голова), 2 asesori (старшины sau заседатели) şi un conţopist, în bază de contract, pentru o anumită plată. În fiecare sat, care intra în componenţa plasei, era ales din rândul sătenilor un staroste (vornic), tot pentru o perioadă de 3 ani. În plus, de la fiecare 100 de gospodării se alegeau vătăşeii/sotnicii (сотский), ajutaţi de mai marele pe 10 gospodării (десятские), aleşi de la fiecare 10 gospodării. În fiecare sat era instituită adunarea sătească, la care participau capii familiilor, iar în lipsa lor – unul din membrii familiei: feciorul mai mare, ginerele sau una din rude. Şedinţele erau deliberative doar în prezenţa a 2/3 din membrii obştii. În competenţa adunărilor săteşti era alegerea administraţiei satului, repartizarea dărilor şi prestaţiilor, acordarea procurilor pentru deplasări de serviciu. Decizia adunării săteşti era prezentată de starostele satului în Administraţia de plasă pentru a fi confirmată prin aplicarea ştampilei[2].

Regulamentul conținea şi alte articole care vizau activitatea Administraţiei de plasă, prerogativele şefului de plasă, funcţiile judecătoriilor săteşti etc.[3]

Implementarea plaselor în localităţile de pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti nu a fost una uşoară şi rapidă. Administraţia judeţeană a avut nevoie de timp. Spre exemplu, la baza instituirii plaselor în ţinutul Hotin, ca şi în celelalte ţinuturi, a fost pusă decizia supremă din 24 ianuarie 1834. Mareşalul judeţean al nobilimii din Hotin, Talpă, urma să se prezinte în ţinut la 8 noiembrie pentru a institui şi a deschide 31 de plase pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti, dar, din motive obiective, n-a putut să realizeze acest lucru[4]. În plus, mareşalul judeţean scria că vara şi toamna ţăranii erau ocupaţi cu lucrările agricole şi n-a vrut să-i sustragă de la aceste munci pentru a înfăptui alegerile administraţiei săteşti etc. Ulterior acesta constată că numărul plaselor pentru satele de pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti este prea mare şi a hotărât să reducă acest număr de la 31 la 22 de plase. La 8 noiembrie mareşalul judeţean al nobilimii alcătuieşte lista celor 22 de plase care urmau a fi instituite în ţinutul Hotin, iar la 2 decembrie 1835 o prezintă guvernatorului civil al Basarabiei P.I. Fiodorov pentru confirmare[5]. Potrivit proiectului prezentat de mareşalul judeţean al nobilimii Talpă, în componenţa ţinutului Hotin intrau plasele: Raşcov, Şirăuţi, Clişcăuţi, Parcova, Noua Suliţa, Cerlina Mare, Drepcăuţi, Balcăuţi, Larga, Şirăuţi, Corjeuţi, Edineţ, Chelmineţi, Vascăuţi, Grimancăuţi, Lomacineţ, Secureni, Ocniţa, Bleşineuţi, Brătuşeni, Cernoleuca şi Arioneşti[6].

Pe parcurs însă au apărut şi alte probleme. În raportul din 30 ianuarie 1836, adresat guvernatorului militar P.I. Fiodorov, mareşalul judeţean al nobilimii din Hotin Talpă raporta că pe parcursul zilelor de 8-27 ianuarie a instituit şi a deschis 7 plase, dar boala şi decesul fiului său l-au distras pe o perioadă scurtă de timp de la acest lucru. În plus, primind corespondenţa, află despre decizia supremă din 15 decembrie 1835, prin care, potrivit noii împărţiri administrativ-teritoriale, o parte din ţinutul Hotin urma să fie cedată ţinutului nou-creat Soroca. Respectiv, Talpă îi cerea guvernatorului civil să-i comunice lista satelor car vor fi incluse în ţinutul Soroca, iar inginerului cadastral să-i prezinte harta ţinutului Hotin[7]. La 11 iunie 1836 Talpă îi raportează lui P.I. Fiodorov că „pe domeniile mănăstireşti şi moşiereşti din ţinutul Hotin şi ale celei părţi care, potrivit noului hotar, au trecut în componenţa ţinuturilor Iaşi şi Soroca, au fost deschise toate administraţiile de plasă, au fost definitivate listele funcţionarilor administraţiei de plasă şi ai administraţiei rurale pe fiecare plasă în parte şi trimise judecătoriilor ţinutale din Hotin, Iaşi şi Soroca”[8].

Noua împărţire administrativ-teritorială l-a impus pe mareşalul judeţean al nobilimii din Hotin Talpă să micşoreze numărul plaselor. În raportul din 2 iulie 1836, adresat guvernatorului militar P.I. Fiodorov, Talpă raportează că, îndeplinind dispoziţiile Administraţiei Regionale, a instituit în provincie 18 administraţii de plasă, au fost aleşi membrii judecătoriilor săteşti de plasă şi membrii administraţiilor săteşti în fiecare plasă care au depus jurământul[9].

În 1836, în componenţa judeţului Hotin ai intrat următoarele plase[10] (a se vedea Tabelul 1, p. 50).

După aceeaşi procedură Administraţia de plasă a fost instituită şi în celelalte judeţe ale Basarabiei. Deşi la început au fost instituite multe plase (în judeţul Hotin 31 de plase, iar în judeţul Orhei – 47), aceste propuneri n-au fost confirmate de guvern, iar numărul plaselor, ca în cazul judeţului Hotin, au fost reduse considerabil[11]. Prin urmare, în 1836, modelul rusesc de plasă este introdus în toate judeţele din Basarabia[12].

Tabelul 1

Componenţa plaselor din judeţul Hotin la 1836*

Denumirea plasei	Numărul familiilor de ţărani	Denumirea plasei	Numărul familiilor de ţărani
I. Plasa Raşcov		3. Darabani	41
1. Raşcov	177	4. Câşla Nedjim	130
2. Poiana	77	5. Bârnova de Sus	151
3. Rohotinu	34	6. Moghianeţ	113
4. Perebiicăuţi	206	7. Voronoviţa	78
5. Onutu	66	8. Varticăuţi	84
6. Balamuteuca	104	9. Lencăuţi	158
7. Ravineţ	200	10. Hogoreni	102
8. Gremeşti	63	În total	1023
9. Gordenţi	75	V. Plasa Noua Suliţă
10. Cipănosu	127	1. Noua Suliţă	123
11. Aristovca (Rădăuţi)	38	2. Coteleu	144
12. Prijhorodu	111	3. Marşiniţa	310
În total	1278	4. Tărăsăuţi	508
II. Plasa Grozăniţa		5. Strainţa	65
1. Grozăniţa	112	6. Revcăuţi	47
2. Şirăuţi	233	7. Răchitina	142
3. Colincăuţi	408	În total	1339
4. Bocicăuţi	169	VI. Drepcăuţi
5. Malinţa	200	1. Drepcăuţi	165
6. Săncăuţi	152	2. Vancicăuţi	223
În total	1274	3. Costiceni şi Dumeni	156
III. Plasa Clişcăuţi		4. Negriţa	115
1. Clişcăuţi	462	5. Şedreni	78
2. Zarujăni	160	6. Coşuleni	64
3. Şirăuţii de Sus	122	7. Criva	100
4. Şirăuţi moşie	123	8. Cebrova	105
5. Rucşinu	71	9. Câşla lui Sali	129
În total	1340	În total	1187
IV. Plasa Paşcăuţi		VII. Cerlina Mare
1. Paşcăuţi	123	1. Cerlina Mare	133
2. Anadolu	43	2. Rângaci	123
3. Şâşcăuţi	73	5. Câşla lui Zamjiev	129
4. Berestia	75	6. Ghilavăţul	99
5. Doljocu	90	7. Grumăzeni	59
6. Mălineşti	100	8. Balasâneşti	174
7. Dinăuţi	210	9. Coteleu	137
8. Chiretenţî	105	În total	1046
9. Stăuceni	110	XI. Plasa Corjeuţi
10. Şerbinţa	58	1. Corjeuţi	260
11. Forosna	107	2. Trinca	132
12. Sângeru	63	3. Feteşti	86
În total	1258	4. Bogăneşti	34
VIII. Plasa Balcăuţi		5. Peririta	121
1.Balcăuţii de Sus	104	6. Grimeşti	11
2. Dolineni	160	7. Burlăneşti	117
3. Vorniceni	23	8. Viişoara	76
4. Paşcăuţi	134	9. Bardara	98
5. Dăncăuţi	97	10. Hilipăuţi	66
6. Căpeleuca	98	11. Caracuşeni	122
7. Tulbureni	92	În total	1123
8. Hâjdău	43	XII. Plasa Edineţ
9. Nisfoaia	90	1. Edineţ	155
10. Bilăuţi	107	2. Târnova	166
11. Cruglic	122	3. Gordineşti	147
12. Levineţ	-	4. Hlina de Jos	150
În total	1199	5. Glincăuţi	83
IX. Plasa Larga		6. Rotunda	75
1. Larga	335	7. Holohoreni	28
2. Volcineţul de Sus	81	8. Trestieni	41
3. Lucăceni	18	9. Marcăuţi	153
4. Medveja	53	10. Balcăuţii de Jos	95
5. Câşla Zelena	48	11. Buzdujeni	38
6. Cotiujeni	211	12. Ruseni	82
7. Slobozia Bârlinţi	82	În total	1204
8. Noua Suliţă	196	XIII. Plasa Gruşeveţ
În total	1026	1. Gruşeveţ	194
X. Plasa Lipcani		2. Chelmeneţi	187
1. Lipcani	178	3. Babin	187
2. Şirăuţii de Jos	147	4. Burduvu	90
3. Slobozia Şirăuţi	40	5. Buzoviţa	144
4. Hlina de Sus	83	6. Răsteu şi Otaci	160
7. Moldava	154	4. Naslavcea	166
8. Carlacău	-	5. Colonia Naslavcea	18
În total	1256	6. Ojovul	150
XIV. Plasa Vascăuţi		7. Vitreanca	148
1. Vascăuţi	190	8. Culişeuca	104
2. Corman	110	9. Săbriceni	180
3. Şăbutinţa	151	În total	1361
4. Enăuţi	158	XVII. Plasa Secureni
5. Romancăuţi	223	1. Secureni	215
6. Gvăzdăuţi	160	2. Vesileuţi	90
7. Clocuşna	171	3. Răspopeni	125
8. Mândâcăuţi	93	4. Voloşcovu	98
9. Carlacău	-	5. Cobâlceni	220
În total	1256	6. Belousovca	37
XV. Plasa Briceni		7. Bârnova de Jos	150
1. Briceni	125	8. Paustova	41
2. Grimancăuţi	182	În total	1006
3. Tabani	89	XVIII. Plasa Ocniţa
4. Hrubna	65	1 Ocniţa	159
5. Trebisăuţi	104	2. Hădărăuţi	119
6. Colicăuţi	118	3. Mihălăşeni	98
7. Corestăuţi	118	4. Cipiliuţi	171
9. Rosoşeni	116	5. Bârlădeni	54
10. Selise	252	6. Grinăuţii de Sus	50
În total	1206	7. Lipnic	158
XVI. Plasa Lomacineţ		8. Dânjenii de Sus	29
1. Lomacineţ (Pădurea)	249	9. Pălade	48
2. Mihalcovo	139	În total	886
3. Niporatova	207	Numărul total de familii	21382

*ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2191, f. 68-69.

Administraţia de plasă a fost suspendată în anul 1917.

---

[1] ПСЗРИ. Собр. II , т. IX, 1834, отд. первое, №6739. – СПб., 1835, с. 75-76.

[2] Ibidem, p. 77-80.

[3] Ibidem, p. 75-76.

[4] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2191, f. 18.

[5] Ibidem, f. 18-18 verso.

[6] Ibidem, f. 23-24 verso.

[7] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 2191, f. 37.

[8] Ibidem, f. 65.

[9] Ibidem, f. 67-67 verso.

[10] Ibidem, f. 68-69.

[11] А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и статистическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, с. 164.

[12] A se vedea mai detaliat schimbările în cadrul sistemului de plasă efectuate pe parcursul sec. al XIX-lea: Administraţia de plasă în satele de pe domeniile statului din Basarabia.