ANEXAREA
BASARABIEI LA IMPERIUL RUS (присоединение
Бессарабии к Российской империи) – act politic de fraudă teritorială,
comis de către Imperiul Rus în conformitate cu stipulaţiile Tratatului de pace
ruso-otoman de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, prin care s-a pus capăt
războiului ruso-turc din anii 1806-1812 şi în virtutea căruia Imperiul Rus a încorporat
teritoriul dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră, ce era parte integrantă din
teritoriul Principatului Moldova. În afara Tratatului de bază, care includea 16
articole[1],
părţile implicate în conflict – Rusia şi Poarta Otomană – au mai
semnat un act adiţional secret, alcătuit din 2 articole[2].
Raptul acestui spaţiu geografic naţional al poporului român a fost o consecinţă
directă a politicii expansioniste promovate consecvent în Balcani, pe parcursul
sec. XVIII-XIX, de către cercurile imperialiste ale Porţii Otomane şi ale Imperiului
Rus.
La 23 iulie 1812, Administraţia
imperială de la Sankt Petersburg, reprezentată de amiralul P.V. Ciceagov,
comandant-şef al armatei ruse de la Dunăre, a emis primul act legislativ
referitor la provincia românească anexată: Regulamentul
privind constituirea administraţiei provizorii în Basarabia. Prin acest regulament,
teritoriul nou-anexat a fost numit în mod oficial regiunea Basarabia, ca urmare a extinderii de către cuceritori, în
lipsa unei denumiri geografice, a toponimului Basarabia, care, până la 1812, desemna doar partea de sud a spaţiului
dintre Prut şi Nistru[3].
[1] Textul Tratatului este
publicat în: Documente turceşti privind istoria României. Vol. III. 1791-1812.
Întocmite de Mustafa A. Mehmet. – Bucureşti, 1996, p. 361-366.
[2] Cele 2 articole ale actului
adiţional secret se refereau la demolarea cetăţilor Ismail şi Chilia, imediat
după ratificarea Tratatului, şi la hotarul dinte Rusia şi Turcia în Asia. Dar,
actul adiţional nu a fost ratificat. Deci, nu a intrat în vigoare.
[3] AISR, F. 19, inv. 3,
d. 125, f. 50-54 verso.
