HRISOVULIT (хрисовулит) – categorie fiscală în care intrau locuitorii ce-şi plăteau dările potrivit
prevederilor unui hrisov domnesc, nu cu satul sau oraşul unde rezidau:
băjenarii hrisovuliţi, negustorii hrisovuliţi, jidovii hrisovuliţi etc.[1]
În Basarabia, hrisovuliţi erau consideraţi negustorii care au primit de la Divanul
Domnesc un hrisov (patent) ce le acorda dreptul de a deţine în arendă pământ, de
a se ocupa cu comerţul interior şi exterior, pentru transportarea mărfurilor
plătind din costul acestora în punctele vamale câte 4 lei din 100, iar
pentru comercializarea lor în prăvălii în oraşe şi târguri – câte 2 lei,
alteori şi mai mult. În categoria negustorilor hrisovuliţi puteau intra
reprezentanţi ai tuturor stărilor sociale, cu dreptul de a transmite hrisovul
prin moştenire copiilor. În această categorie întâlnim şi unii meşteşugari,
care plătesc dări din meşteşugul pe care îl deţin. Negustorii hrisovuliţi erau de
diferite etnii – moldoveni, armeni, bulgari, greci şi credincioşi de rit
vechi ruşi[2].
Numărul lor însă nu era mare.
Conform datelor prezentate Comitetului Provizoriu al Basarabiei la 5 noiembrie
1816 de ispravnicul de Ismail, la cererea acestui Comitet, în localitatea Reni
(Tomarova) erau înregistrate 15 case (15 gospodării în care erau înscrise 10 persoane
de sex masculin şi 25 persoane de sex feminin) ce aparţineau negustorilor
greci, inclusiv: 11 negustori care se ocupau temporar cu comerţul şi 4 erau
negustori hrisovuliţi[3].
