DELEGAŢIE
COMERCIALĂ (торговая
депутация) – delegaţie instituită în Rusia, în baza unei legi
din 14 noiembrie 1824, în capitale, oraşele guberniale, oraşele-porturi şi
în oraşele mari, pentru o supraveghere mai eficientă a comerţului, care urma să
se desfăşoare în baza certificatelor comerciale de ghildă aflate în posesia
fiecărui negustor. Delegaţiile comerciale erau instituite pe lângă dumele orăşeneşti
şi erau constituite din 3-7 persoane, alese din rândurile negustorilor de ghildă
care se bucurau de încredere, susţinere şi autoritate în comunităţile orăşeneşti.
Deputaţii aveau acces liber în toate prăvăliile şi instituţiile comerciale şi
casele unde aveau loc operaţii comerciale; dispuneau de dreptul de a supraveghea
afacerile la birje. Deputaţii comerciali erau aleşi, pe o perioadă de trei ani,
în timpul alegerilor în instituţiile municipale la adunările generale ale comunităţilor
orăşeneşti. La alegeri aveau dreptul să participe toţi negustorii de toate trei
ghilde. Pe seama delegaţiei comerciale era pusă sarcina de a-i încuraja pe
negustori ca în lunile noiembrie şi decembrie să procure certificare comerciale
de ghildă, iar anual, începând cu 1 februarie, să efectueze un control
general al comerţului din municipiu. Încălcările depistate în urma verificărilor
comerţului urmau să fie prezentate de deputaţi în dumele orăşeneşti, care
ulterior raportau Direcţiei Financiare, pentru adoptarea sancţiunilor de rigoare.
Plângerile negustorilor nemulţumiţi de activitatea delegaţiilor comerciale
puteau fi prezentate în decurs de patru săptămâni în Direcţia Financiară sau în
Administraţia regională. Delegaţiile comerciale mai aveau dreptul să verifice
corectitudinea achitării taxelor care erau vărsate de negustori în veniturile
orăşeneşti etc. Delegaţiile comerciale răspundeau şi de corectitudinea
achitării la timp, în folosul oraşelor, a diferitelor taxe de către negustori.
În oraşele mai mici responsabil pentru desfăşurarea activităţii comercial-industriale
a burgheziei comerciale era observatorul comercial, ales din rândurile
consilierilor municipali.
În conformitate cu Regulamentul privind
taxele pentru dreptul la comerţ şi alte îndeletniciri din 1865, dreptul de a supraveghea
desfăşurarea comerţului sau alte activităţi comercial-industriale în oraşe a fost
pus pe seama dumelor şi consiliilor orăşeneşti. În oraşele unde au intrat în
vigoare regulamentele municipale, membrii delegaţiei comerciale erau aleşi de dumele
orăşeneşti, iar acolo unde atare regulament nu a fost instituit, delegaţiile
comerciale se alcătuiau din 3-7 deputaţi aleşi din partea burgheziei
comerciale. În activitatea lor deputaţii prezentau certificate eliberate de consiliile
municipale.
Conform Regulamentului despre taxele
pentru practicarea meşteşugului de stat din 1898, pe seama delegaţilor
comerciali a fost pusă şi sarcina de a-i ajuta pe inspectorii fiscali locali şi
pe adjuncţii lor să supravegheze corectitudinea efectuării comerţului. În
fiecare oră, din rândurile orăşenilor erau aleşi nu mai puţin de doi deputaţi,
în afară de acele oraşe, unde, din cauza dezvoltării slabe a comerţului, funcţiile
delegaţilor comerciali erau încredinţate, la dispoziţia guvernatorului,
persoanelor din administraţia municipală[1].
În Basarabia, primele delegaţii comerciale au fost instituite începând
cu anul 1831, concomitent cu aplicarea, la 26 septembrie 1830, pe
teritoriul provinciei a Regulamentului ghildelor din 14 noiembrie 1824. Documentele
ce vizau activitatea delegaţiilor comerciale din Chişinău sunt depozitate în
fondul Dumei orăşeneşti din Chişinău (F. 75). În ele sunt păstrate
rezultatele controalelor anuale efectuate de reprezentanţii acestor instituţii,
împuterniciţi cu supravegherea strictă a efectuării comerţului în case, prăvălii,
la bursele de mărfuri, pe pieţe şi în toate locurile publice. Concomitent,
aceştia aveau sarcina de a-i îndemna pe locuitorii oraşului să se înscrie în
lunile noiembrie şi decembrie în ghildele comerciale. Începând cu 1 februarie
a fiecărui an, urmau să efectueze inspecţii generale ale activităţii
comerciale a negustorilor, pe care le repetau pe parcursul anului în măsura
necesităţilor. În timpul acestor inspecţii generale din partea Ministerului de Finanţe
era numit câte un funcţionar din cadrul Direcţii Financiare[2].
