ÎMPLINEALĂ – taxă
încasată în Principatul Moldova de vornicul de aprozi, pentru traducerea în
viaţă a hotărârilor Divanului. Din banii împliniţi de către datornici sau din
lucrurile care înlocuiau banii, vornicia de aprozi primea „împlineală” în
mărime de un leu din zece. În cazurile când restituirea datoriei se făcea cu
zapis (dovadă scrisă), „împlineala” era plătită de către datornic, iar în
celelalte cazuri – de cel care primea banii. „Împlineala” putea fi
încasată numai în cazul restituirii datoriilor băneşti şi în momentul
achitării, nu mai înainte de termenul stabilit de către Divan. În cazurile când
erau restituite adevăraţilor stăpâni moşiile şi bunurile acaparate de alte persoane,
„împlineala” nu era încasată. Dacă părţile aflate în conflict nu erau de acord
cu decizia Agiei, aveau dreptul să se adreseze Divanului şi, în cazul confirmării hotărârii acesteia, ultima
încasa şi „împlineala” zeciuielii, iar
dacă Divanul scotea o altă decizie, „împlineala” zeciuielii revenea vornicului de
aprozi[1].
„Împlineala” era încasată şi de la
populaţia Basarabiei în primii ani după anexarea ei la Imperiul Rus, pentru
întreţinerea funcţionarilor din isprăvnicii. Potrivit satelor de funcţii din
1816, ispravnicul primea un salariu lunar de 200 de lei, trezorierii şi secretarii –
câte 100 de lei, iar ceilalţi funcţionari erau întreţinuţi din contul taxei
numite „împlineală”. A.Nakko nu indică mărimea taxei[2].
Din alte surse (un raport al
Isprăvniciei Bender către preşedintele Comitetului Provizoriu al Basarabiei,
guvernatorul de Ekaterinoslav I.H. Kalagheorghe din 8 august 1816) aflăm
că taxa numită „împli-neală” (în izvor „plineală”)
constituia a zecea parte din orice sumă de bani judecată în litigiile civile,
încasată în folosul ispravnicilor. Banii erau încasaţi de isprăvnicie şi se
păstrau la sameş. Dar, în Isprăvnicia Bender sumele încasate de la această taxă
erau atât de mici, încât nu ajungeau pentru procurarea rechizitelor de birou[3].
[1] Alexei Agachi. Ţara Moldovei şi Ţara Românească sub
ocupaţia militară rusă (1806-1812). – Chişinău, 2008, p. 67.
[2] А.Накко. Бессарабская область в историческом,
экономическом и статистическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879,
л. 254-254 об.
[3] ANRM, F. 4,
inv. 1, d. 44, p. I, f. 42 -42 verso.
