CHILĂ DE BRĂILA (Браиловская кила) – măsură de capacitate şi greutate pentru cantităţile mari de
cereale, egală cu 240, 260, 280 ocale[1]. În
1795 de la populaţia din Moldova au fost colectate pentru a fi transportate în
Constantinopol 70000 chile de Brăila de grâu şi 25 chile de Brăila de orz[2].
CHILĂ (кила) – veche măsură
de capacitate şi greutate pentru cantităţile mari de cereale. În sistemul de măsuri
al Ţărilor Române chila a îndeplinit
funcţia de etalon, având ca submultipli: baniţa
(în Moldova – dimirlia) şi ocaua. Mărimea chilei a variat mult, în
dependenţă de porturi şi regiuni, de volumul şi greutatea cerealelor[1]. Cea
mai frecventă a fost chila de Istanbul, egală cu 18 ocale[2]. După
alte surse – cu 18-22 ocale[3].
În Basarabia, de regulă, o chilă de
cereale era egală cu 20 de dimirlii, fiecare dimirlie era egală cu 12 ocale. În
transpunere în unităţile de măsură ruseşti, o chilă constituia 2 ½ cetverturi,
iar dimirlia – 37 ½ funţi. Potrivit raportului Dumei orăşeneşti din 8 iunie
1834, adresat guvernatorului civil al Basarabiei P.I. Averin, cea mai
răspândită era chila egală cu 2 cetverturi [4], iar
pentru măsurarea lichidului – 380 de litri. O chilă de porumb era egală cu
1,3 cetverturi [5].
[1] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 98.
[2] Documente turceşti privind Istoria României, Vol. I, 1455-1774.
Întocmit de Mustafa A. Mehmet. – Bucureşti, 1976, p. 331.
[3] Ibidem. Vol. III,
1791-1812. – Bucureşti, 1986, p. 378.
[4] ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 2776, f. 1 verso-2.
[5] Ibidem, F. 43,
inv. 1, d. 30, f. 32.
