COMITETUL
PENTRU CONSTRUCŢII DIN CHIŞINĂU (Строительный комитет в Кишиневе) – comitet instituit la iniţiativa
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov, prin
dispoziţia Comitetului de Miniştri şi confirmarea imperială din 30 iunie
1826. La 3 noiembrie 1825, la şedinţa Comitetului de Miniştri, este
discutat memoriul ministrului de Interne din 1 august cu privire la
instituirea în Chişinău a Comitetului pentru Construcţii, iar ulterior şi în
Ismail. Instituirea Comitetului a fost precedată de proiectul înaintat
Comitetului de Miniştri de către guvernatorul general al Novorosiei şi
Basarabiei M.S. Voronţov, dictată de „necesitatea instituirii în Chişinău
a unui Comitet special pentru Construcţii care ar administra atât construcţia
clădirilor obşteşti, cât si a celor particulare”[1].
După instituirea unui asemenea
Comitet în Chişinău urma să fie instituit un Comitet similar şi în Ismail. M.S. Voronţov
scria că odată cu înviorarea comerţului şi instituirea în oraşul Ismail a portului
principal din Basarabia a crescut şi numărul doritorilor de a-și construi case
şi întreprinderi comerciale. La baza instituirii Comitetului pentru Construcţii
din Chişinău a fost pus proiectul în baza căruia a fost instituit Comitetul pentru
Construcţii din Odesa, ţinându-se însă cont de anumite particularităţi locale,
iar la a celui din Ismail – proiectul celui din Chişinău, cu deosebirea că
în fruntea Comitetului de Construcţii din Ismail urma să fie numit şeful de poliţie
(poliţmaistrul) local, iar ca membri – şeful carantinei, un deputat din
partea nobilimii, primarul oraşului, doi deputaţi din partea negustorilor şi
altor categorii sociale, arhitectul oraşului şi inginerul cadastral ţinutal[2].
Ca rezultat, la Chişinău este
instituit un Comitet pentru Construcţii special. Pentru activitatea Comitetului
pentru construcţii din Chişinău a fost alcătuit în proiect de Regulament,
alcătuit din 78 de paragrafe[3].
Perfectarea şi confirmarea proiectului ţinea de competenţa guvernatorului
general al Novorosiei şi rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei.
Regulamentul a fost confirmat la 30 iunie 1826. La bază a fost pus
regulamentul adoptat pentru Comitetul pentru Construcţii din Odesa. Planurile
şi devizul de cheltuieli pentru construcţia clădirilor ce depăşeau suma de 5
mii lei urmau să fie prezentate pentru confirmare ministrului de Interne[4].
Comitetul pentru Construcţii din
Chişinău era alcătuit din preşedinte (prezident), în persoana guvernatorului
civil, un membru din partea Coroanei, care era şi membru al Consiliului Suprem
al Basarabiei (în această funcţie a fost propus colonelul Simonov[5]), un
membru din partea dvorenimii, care avea viză de reşedinţă şi locuia în oraş,
primarul oraşului (градской глава), doi
membri din partea negustorilor, arhitectul regional, inginerul cadastral
regional şi un secretar[6].
Comitetul era subordonat rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei şi era
responsabil de construcţiile de stat, obşteşti şi particulare. Membrii
Comitetului nu erau salarizaţi, iar secretarul primea anual un salariu de 300 rub.
argint. Pentru rechizitele de birou şi salarizarea funcţionarilor erau alocate
anual 700 rub. argint. Această sumă era încasată din veniturile orăşeneşti[7]. În
afară de aceste funcţii, la propunerea guvernatorului general interimar al
Novorosiei şi Basarabiei, contelui F.P. Palen, din 12 iulie 1827, a fost
instituită funcţia de supraveghetor principal responsabil pentru construcţia şi
reparaţia clădirilor de stat (главный
смотритель за производством казенных построек и починок). În această
funcţie a fost propus colonelul în retragere Belli, cu un salariu anual de 1500 rub.
asignate[8].
La 23 iulie 1827 Consiliul
Suprem al Basarabiei a împuternicit mareşalul regional al nobilimii şi dumele
orăşeneşti din Chişinău şi Ismail să petreacă alegerile în Comitetul pentru
Construcţii din Chişinău şi Ismail[9]. La 1 august
1827, Consiliul Suprem al Basarabiei l-a împuternicit pe gubernatorul civil al
Basarabiei, care suplinea şi funcţia de preşedinte al Comitetului pentru
Construcţii din Chişinău, să dispună petrecerea alegerilor şi convocarea
şedinţei Comitetului. Astfel, în Comitetul pentru Construcţii din Chişinău au
fost aleşi: din partea nobilimii Antonachi Bozâca, iar din partea negustorilor
şi altor locuitori ai oraşului Chişinău – Vasile Ciaplâghin şi Savrii
Dimo, iar în Comitetul pentru Construcţii din Ismail – din partea
nobilimii colonelul în rezervă Lavrov, din partea societăţii grecilor Mihail
Fotian, iar din partea societăţilor ruşilor şi ucrainenilor – Ştefan
Kavelin. Preşedintele Consiliului Suprem al Basarabiei, vice-guvernatorul
Basarabiei Firsov, a declarat la şedinţa Consiliului că la 25 august 1827
a fost deschisă şedinţa Consiliului pentru Construcţii din Chişinău. Urma să
fie urgentată deschiderea Comitetului pentru Construcţii din Ismail[10].
Comitetul pentru Construcţii din
Chişinău a existat până în 1854, când prin decizia Senatului Guvernant din 10 august
este lichidat, iar funcţiile lui au fost încredinţate Comisiei regionale pentru
construcţii şi drumuri din Basarabia, potrivit Regulamentului confirmat la 7 iulie
1854[11].
[1] ПСЗРИ. Собр. II, т. I,
1825-1827, №443. – СПб., 1830, c. 655.
[2] Ibidem, p. 655-656.
[3] Proiectul Regulamentului
Comitetului pentru Construcţii din Chişinău a
se vedea: ANRM, F. 3, inv. 1, d. 942, f. 5-26 verso.
[4] Ibidem, d. 932,
p. II, f. 66-66 verso.
[5] Ibidem, f. 67.
[6] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 942, f. 5-5 verso.
[7] Ibidem, f. 5 verso.
[8] Ibidem, f. 33, 40.
[9] Ibidem, d. 929,
p. IV, f. 506.
[10] Ibidem, f. 506 verso-507
verso.
[11] ПСЗРИ. Собр. II, т. XXIX,
1854, отд. первое, №28473. – СПб., 1855, c. 732.
