CORVOADĂ (corvadă)

CORVOADĂ (corvadă) – muncă gratuită pe care o prestau ţăranii în folosul moşierului sau al statului[1]. În Ţara Moldovei aceste prestaţii se numeau havalele. Locuitorii erau obligaţi să participe la reparaţia cetăţilor, drumurilor, morilor, podurilor, iazurilor etc.

Deosebit de istovitoare era corvoada în timpul ostilităţilor ruso-turce, când populaţia era impusă să îndeplinească diferite munci în folosul armatei. Una din acestea era corvoada cu carele – transportarea cu unităţile de transport proprii a bunurilor sau persoanelor la punctul destinaţiei. Acest „bici” ţarist a lovit crunt în ţărani, în special în
timpul războaielor ruso-turce din 1828-1829 şi din 1853-1856. În anii 1853-1856, numai din districtul militar Bender a fost folosită zilnic munca de corvoadă a 32367 ţărani. Ţăranii erau mobilizaţi să facă întărituri, să transporte cu mijloacele lor de transport muniţii pe front, să aprovizioneze cu furaj armata[2]. La rândul lor, aceste munci erau prestate în trei forme:

1. Transportarea încărcăturilor ce aparţineau armatei şi transportarea bolnavilor;

2. Transportarea proviziilor destinate magazinului mobil al armatei;

3. Ridicarea fortificaţiilor şi reparaţia cetăţilor.

Pentru a ne imagina ce a prezentat corvoada pentru populaţia Basarabiei în anii războiului Crimeei, să analizăm succint corvoada cu carele ce erau puse la dispoziţia armatei ruse de către diferite categorii ale populaţiei din Basarabia (Tabelul 24).

Tabelul 24

Numărul şi valoarea muncilor prestate cu carele puse

la dispoziţia armatei ruse de către diferite categorii ale populaţiei

din Basarabia, pentru transportarea greutăţilor şi bolnavilor

în perioada 1853-1 iunie 1855*

Denumirea oraşului, judeţului sau a districtului	Numărul de care	În %		Valoarea reală a muncii cu carele			Suma reală achitată
				Rub.		Kop.	Rub.		Kop.
Departamentul Ministerului Proprietăţilor Statului
Akkerman	30747		44,0	23000	25		15086	85
Bender, Cahul	38454		55,1	30978	-		11808	25
Hotin	637		0,9	552	75		91	50
În total	69838		100,0	54531	-		26986	60
Administraţia Coloniştilor Transdanubieni
Ismail	34340		46,0	41127	-		13183	14
Cahul	8347		11,2	8347	-		4151	25
Bugeacul de Sus	25906		34,7	38859	-		11024	62,5
Bugeacul de Jos	5995		8,0	4570	-		3295	00
În total	74588		100,0	92903	-		31654	1,5
Coloniştii germani (24 de colonii)
Coloniştii germani	32554		100,0	48829	-		6219	-
Departamentul Ministerului de Interne
Chişinău	2854		2,3	7174	-		360	-
Orhei	25339		20,4	31371	50		12617	-
Bender	2061		1,7	3642	45		00	-
Cahul	17746		14,3	29288	65		18222	50
Akkerman**	5167		4,2	7489	72		516	08
Iaşi	33903		27,4	54394	65		13568	-
Soroca	23327		18,8	34417	50		9907	50
Hotin	13518		10,9	10278	92		00	-
În total	123915		100,0	178057	39		55191	08
Administraţia Specială a oraşului Ismail***
Ismail	6540		37,8	5174	25		1580	27,5
Reni	5010		28,9	4574	72		1077	45
Chilia	5064		29,2	3798	-		530	25
Vâlcov	705		4,1	1221	50		280	-
În total	17319		100,0	14768	47		3467	97,5
În total	318214		-	389088	86		123518	66,5

* ANRM, F. 24, inv. 1, d. 18, f. 212-216 verso.

** Cu plasele Popuşoi, Turlac, Şaba.

*** Inclusiv oraşele.

Potrivit datelor din Tabelul 24, pentru îndeplinirea acestei prestaţii, cel mai mare număr de care l-au pus la dispoziţie locuitorii celor opt judeţe (Chişinău, Orhei, Bender, Cahul, Bălţi, Soroca, Iaşi, Hotin) şi ai oraşului Akkerman cu cele trei plase (Popuşoi, Turla, Şaba) – 123915 care (38,9%) din cele 318214 care puse la dispoziţie cu această ocazie de întreaga populaţie a Basarabiei. Pentru munca prestată de locuitorii acestui Departament, administraţia ţaristă a achitat doar 55191 rub., din cele 178057 rub. care trebuiau să fie achitate. Oraşele şi judeţele Bender şi Hotin nu au primit de la armata rusă nici o kopeică pentru munca prestată, deşi în Hotin trebuiau să fie achitate 10279 rub., iar în Bender – 3642 ruble. Majoritatea carelor din acest Departament au fort luate din oraşul Bălţi şi din judeţul Iaşi – 33903 care (27,4%), din oraşul şi judeţul Orhei – 25339 (20,4%), din Soroca – 23327 (18,8%), din Cahul – 17746 (14,3%) şi din Hotin – 13518 care (10,9%). Cea mai mică contribuţie au adus oraşele şi judeţele: Akkerman – 5167 care (4,2%), Chişinău – 2854 (2,3%) şi Bender – 2061 care (1,7%)[3]. Semnificativ este şi faptul că în numărul acestor care au fost incluse doar carele înhămate cu boi. Astfel, din numărul de care prestate pentru acest tip de corvoadă au fost omise: în oraşul Chişinău – 1695 care trase de un cal şi 480 care trase de o pereche de cai din întregul judeţ; în oraşul Orhei – 247 care înhămate cu cai; în oraşul Bender – 105 care cu un cal; în oraşul Cahul – 12729 care cu o pereche de cai; în oraşul Bălţi – 295 care cu un cal şi în judeţul Iaşi – 6077 care înhămate cu cai. Preţul unei zile de corvoadă prestată cu carul în Departamentul Ministerului de Interne era în medie de 75 kop.

După numărul de care pus la dispoziţia armatei ruse locul doi i-a revenit Administraţiei Coloniştilor Transdanubieni – 74588 care (23,4%). În majoritate, acestea au fost luate din districtul Ismail – 34340 care (46%) şi din Bugeacul de Sus – 25906 care (34,7%). Districtul Cahul de pe malul Prutului a pus la dispoziţia armatei 8347 care (11,2%). Cel mai mic număr de care a fost dat de districtul Bugeacul de Jos – 5995 care (8%). Ca şi în cazul Departamentului celor 8 judeţe, locuitorii Administraţiei Coloniştilor Transdanubieni au primit doar a treia parte din costul muncii prestate – 31654 rub. din cele 92903 rub. datorate. Preţul unui car înhămat cu o pereche de boi era de 1 rub. şi 50 kop., iar a unui car înhămat cu cai – de 75 kop[4].

O contribuţie asemănătoare a avut-o şi populaţia Departamentului Ministerului Proprietăţilor Statului. Aceasta a pus la dispoziţia militarilor ruşi 69838 care, ceea ce a constituit 22% din numărul total de care din provincie. Populaţia districtului şi a judeţului Bender şi cea a judeţului Cahul a pus la dispoziţia armatei ruse 38454 care (55,1%), de altfel şi cel mai mare număr de care din toată Basarabia. De la locuitorii judeţului şi districtului Akkerman au fost luate 30747 care, ceea ce a constituit 44% din numărul de care ce au fost date cu această ocazie de Departamentul respectiv. Cel mai mic număr de care au fost puse la dispoziţia armatei din partea districtului şi judeţului Hotin, aflat sub jurisdicţia Ministerului Proprietăţilor Statului – 637 care (0,9%). Preţul unui car era de 75 kop. În anul 1855, în districtul şi judeţul Bender şi în judeţul Cahul preţul acestuia a fost de 1 rub. şi 20 kop. Valoarea carelor ce au fost date de acest Departament în anii războiului Crimeei era de 54531 rub., însă au fost achitate doar 26987 ruble[5].

Administraţia Specială a oraşului Ismail a dat pentru acest tip de corvoadă cel mai mic număr de care din întreg ţinutul – 17319 care (5,5%). Cert este faptul că din acest număr cea mai mare cotă i-a revenit oraşului Ismail – 6540 care (37,8%), fiind urmat de oraşul Chilia – 5064 care (29,2%), oraşul Reni – 5010 (28,9%) şi cel mai mic număr de care a fost luat din oraşul Vâlcov – 705 care (4,1%). În numărul acestor care nu au fost incluse cele 180 înhămate cu o pereche de cai puse la dispoziţia poliţiei şi funcţionarilor locali în oraşul Ismail. Din oraşul Vâlcov, în transportarea bolnavilor şi a încărcăturilor ce aparţineau armatei au fost încadraţi 262 călăreţi, tot din acest oraş au fost luate 263 bărci. Ca şi în cazul celorlalte departamente, Administraţia imperială nu a binevoit să achite valoarea integrală a muncii prestate de băştinaşi – 14768 rub., fiindu-le achitate doar 3468 ruble[6].

Astfel, valoarea totală a celor 318214 care ce au fost date pentru transportarea bolnavilor şi a încărcăturilor ce aparţineau armatei a constituit suma de 389089 ruble, din care populaţiei Basarabiei i-a fost achitată doar a treia parte din ea – 123519 ruble[7].

O altă formă a corvoadei era reparaţia şi întreţinerea drumurilor, podurilor, trecătorilor şi a cetăţilor – muncă obligatorie prestată de localnici în timpul războaielor. În special în ea erau implicaţi locuitorii din apropierea drumului, podului sau cetăţii care necesita lucrări de reparaţie.

O altă formă era încartiruirea – presupunea, de obicei, cantonarea armatei în gospodăria băştinaşilor şi asigurarea soldaţilor cu toate cele necesare pe perioada staţionării în ea. Tot din categoria corvoadei făceau parte: fabricarea pesmeţilor şi coacerea pâinii, construcţia bordeielor şi a grajdurilor temporare. În diferite perioade de timp corvoada lua forme diferite şi era o povoară destul de grea pentru populaţie.

---

[1] Vasile Breban. Dicţionar general al limbii române. Vol. I. – Bucureşti, 1992, p. 219.

[2] Anton Moraru. Istoria Românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993). – Chişinău, 1995, p. 27.

[3] ANRM, F. 24, inv. 1, d. 18, f. 213-215.

[4] ANRM, F. 24, inv. 1, d. 18, f. 212.

[5] Ibidem, f. 212-212 verso.

[6] Ibidem, f. 214 verso-215 verso.

[7] ANRM, F. 24, inv. 1, d. 18, f. 215 verso.