JUDECĂTORIE
ŢINUTALĂ (JUDEŢEANĂ) (уездной
суд) – instituită în baza Regulamentului privind constituirea regiunii
Basarabia din 29 aprilie 1818, în cele 6 ţinuturi: Hotin, Iaşi, Orhei, Bender,
Akkerman şi Ismail, pentru examinarea dosarelor penale şi civile. În componenţa
judecătoriilor intrau un judecător şi doi membri. Membrii judecătoriilor erau
aleşi din rândul nobilimii şi confirmaţi de guvernatorul general militar al
Podoliei [1].
Activitatea judecătoriilor ţinutale era reglementată de un regulament special
„Despre funcţiile şi drepturile judecătoriilor de ţinut din regiunea
Basarabia”, alcătuit din 84 de paragrafe[2].
După fiecare nouă împărţire administrativ-teritorială efectuată pe parcursul
sec. al XIX-lea, judecătorii judeţene au fost instituite în judeţele
nou-create.
Judecătoria de
ţinut este prima instanţă care ţine de dezbaterile judiciare a tuturor stărilor
sociale din ţinut. Cercetarea dosarelor este împărţită în 3 categorii. În prima
categorie intra examinarea dosarelor
penale şi de urmărire penală; la examinarea lor judecătorii ce se conduceau
de legislaţia în vigoare în Imperiul Rus. În cea de-a doua categorie intra
examinarea dosarelor cu referire la
reclamaţiile persoanelor particulare faţă de vistieria statului şi acţiunile din partea statului faţă de persoanele particulare;
la examinarea lor judecătorii se conduceau la fel de legislaţia rusă, dar
atunci când era vorba de apărarea proprietăţii private, ţineau cont de legile
şi obiceiurile locale. Şi în cea de-a treia categorie intra examinarea dosarelor civile; la examinarea lor judecătorii se conduceau doar de legile
şi obiceiurile locale[3].
Judecătoria de ţinut era alcătuită din 3 membri, iar deciziile erau adoptate cu
majoritatea de voturi. Dezbaterilor judiciare erau expuse dosarele înaintate de
Administraţia regională, la cererea altor instituţii regionale – la
cererea procurorului de ţinut şi, în cele din urmă – la cererile şi
plângerile persoanelor particulare. Competenţele Judecătoriei de ţinut se
extind doar în ţinutul unde aceasta a fost instituită, din care considerent
nici un fel de infracţiune – penală sau civilă, nici un caz de urmărire penală
din alt ţinut nu era de competenţa judecătoriei din acest ţinut. Dosarele
penale şi de urmărire penală erau înaintate spre examinare în Judecătoria de ţinut
de către ispravnic sau de poliţia orăşenească, concomitent cu rezultatele
urmăririi penale. Luând cunoştinţă de dosar, Judecătoria lua decizia cu
referire la inculpat, dacă acesta urma să fie luat sub arest sau să fie
eliberat de sub arest până la terminarea procesului[4].
Regulamentul acorda o prioritate evidentă Consiliului Suprem şi Guvernului
Regional al Basarabiei în luarea deciziilor cu privire la înaintarea dosarelor
în instanţa de judecată pentru infracţiunile săvârşite de nobili, funcţionari
şi pretenţiile persoanelor particulare faţă de vistierie[5].
Membrul Judecătoriei de ţinut nu avea dreptul să se îndepărteze de oraşul
ţinutal la o distanţă mai mare de 80 de verste, fără permisiunea
guvernatorului. Pentru examinarea şi luarea deciziilor pe marginea litigiilor de
procedură civilă erau stabilite 3 termene: primul de la 20 ianuarie până
la 20 martie, al doilea – de la 15 mai până la 1 iulie şi
al treilea – de la 1 noiembrie până la 20 decembrie. Şedinţele
judecăţii aveau loc zilnic în afară de zilele de duminică şi zilele de sărbătoare,
de la orele 7 dimineaţă până la orele 12 şi, după masă, de la orele 15 până la
orele 18[6].
Regulamentul prevedea şi modalitatea de funcţionare a Judecătoriei în caz de deces,
boală sau concediu a unuia din membri[7].
Litigiile civile erau împărţite
în două categorii. În prima categorie intrau litigiile dintre persoanele care
se aflau în regiune sau în alte provincii sau gubernii ale Rusiei, iar în
cea de-a doua categorie – litigiile persoanelor care se aflau peste hotare[8].
Pentru a îndeplini diferite porunci (înmânarea citaţiilor etc.), pe lângă
fiecare judecătorie ţinutală se aflau 4 mazili, din oameni cărturari şi de încredere,
care pentru serviciile lor erau remuneraţi, la sfârşit, din contul vinovatului[9].
Pentru anunţarea deciziei
judecăţii ţinutale erau stabilite de către Consiliul Suprem al Basarabiei zile
speciale, în fiecare an. La baza deciziei era pus următorul principiu: timp de 7
zile avea loc judecata, iar în a opta zi era anunţată decizia judecăţii[10]. Regulamentul
prevedea şi modalitatea de contestare a deciziei judecăţii[11].
Judecătoriile ţinutale examinau
cazurile de insultă şi maltratare; de omor; de trecere ilegală a frontierei; de
contrabandă, mită, furt; de incendiere, de otrăvire; de moştenire şi partaj al
moştenirii; certificare a testamentului; de vânzare a moşiilor. Judecătoriile
ţinutale mai examinau reclamaţiile ţăranilor împotriva moşierilor; reclamaţiile
moşierilor împotriva ţăranilor; reclamaţiile instituţiilor bisericeşti
împotriva ţăranilor şi moşierilor cu privire la pământ, case, vii, livezi,
păduri, precum şi cazurile de umilire a ţăranilor de către moşier; de neîndeplinire
a obligaţiilor faţă de moşier de către ţărani; de căutare şi întoarcere a ţăranilor
iobagi-fugari; de împroprietărire cu pământ a ţăranilor potrivit Legii din 14 iunie
1868 etc.[12]
Anumite
schimbări în procedura judiciară intervin după aplicarea în Basarabia a reformelor
judecătoreşti din 1864 şi din 1889[13].
Judecătoriile judeţene controlau activitatea în ţinut, organizau recensământul
populaţiei, înregistrau noi-născuţii şi căsătoriile, examinau dosarele cu
privire la abuz în cazul creditului de provizii, la învinuirea de furt, fals şi
alte infracţiuni penale, dosarele cu privire la prigonirea şi biciuirea
ţăranilor de către moşier, la acapararea pământurilor răzeşilor, la evaziunea
fiscală etc. Judecătoriile judeţene mai erau numite judecătorii de zemstvă[14].
[1] Устав образования Бессарабской области 1818 г. – Кишинев,
1818, пре-дисловие, с. 14.
[2] Ibidem, p. 77-116.
[3] Ibidem, p. 77.
[4] Устав образования Бессарабской области 1818 г. – Кишинев,
1818, пре-дисловие, c. 78-80.
[5] Ibidem, p. 81-84.
[6] Ibidem, p. 85.
[7] Ibidem, p. 86-88.
[8] Ibidem, p. 89-90.
[9] Ibidem, p. 94-96.
[10] Ibidem, p. 102.
[11] Ibidem, p. 102-115.
[12] Zinaida Lupaşcu. Instituţiile politice şi cele juridice din
Basarabia (1812-1817). – Chişinău, 2004, p. 60.
[13] Despre aceasta a se vedea mai detaliat: Zinaida
Lupaşcu. Op. cit., p. 62-67.
[14] Ibidem, p. 63.
