CONSUL RUS (În Principatele Române) (русский
консул) – diplomat, învestit, după Tratatul
de la Kuciuk-Kainargi (10 iulie 1774), cu funcţii comerciale, în realitate –
cu multiple şi importante misiuni politice. Prin art. XI al acestui Tratat,
Poarta permitea Rusiei să-şi instaleze consuli şi viceconsuli în Imperiul
Otoman, la număr „în perfectă egalitate cu consulii celorlalte puteri
prietene”. Atribuţiile consulilor ruşi au fost înscrise în acordul comercial
ruso-turc de la Constantinopol (21 iunie 1783) şi erau preluate din
capitulaţiile franceze şi engleze. Ca urmare a acestor tratate, beratul
sultanului din 19 decembrie 1782 autorizează funcţionarea unui consul
general rus în Ţările Române „pentru neguţătorii şi călătorii ruşi”. Între 1781
şi 1814 sunt confirmaţi şi consulii Austriei, Prusiei, Franţei şi Angliei.
Prezenţa consulilor, din punct de vedere politic, a însemnat diminuarea prestigiului
şi uzurparea prerogativelor domnului. Această atitudine a generat conflicte grave
în repetate rânduri[1].
Regimul de consulate pe bază de capitulaţii
va fi abolit după adoptarea Convenţiei de la Paris (1856).
