BĂRBÂNŢĂ (барбынца) | Muzeul din inima mea |

BĂRBÂNŢĂ (барбынца)



BĂRBÂNŢĂ (барбынца) – măsură de capacitate cu care moldovenii vindeau, înainte de Ştefan cel Mare, grâu genovezilor din Chilia, Cetatea Albă şi Calfa[1]. Altă sursă, datată cu 13 mai 1768, atestă bărbânţa drept taxă plătită de ucenicul breslei blănarilor, pentru a trece la treapta de calfă cu dugheană, pentru care „…să aibă a da bărbânţa lui (starostelui – V.T.) 5 zloţi”, iar feciorul de meşter, pentru că învaţă meşteşugul de la tatăl său, să dea jumătate de bărbânţă, după obicei[2]. Bărbânţa este înregistrată şi ca taxă plătită de străini care doreau să se aşeze în breslele blănarilor, pentru care trebuiau să achite bărbânţa deplin[3]. Această taxă este întâlnită, cu anumite deosebiri, în cadrul breslei ciubotarilor din Botoşani[4] şi ale altor bresle din Moldova[5]. Alte surse confirmă că bărbânţa „este o taxă de intrare, dar, în acelaşi timp, şi un mijloc de ajutorare a breslei. Mărimea bărbânţei nu era stabilă şi varia de la breaslă la breaslă”[6].
În Basarabia, bărbânţa era considerată plata dublă pentru lucrul în afara comenzilor sau îndeplinit a doua oară de către meşter în breaslă sau în prăvălie[7]. Bărbânţa mai este considerată şi dare dublă[8]. Spre exemplu, punctul 11 al Statutului breslei ciubotarilor din Bender din 1816 prevedea că meşterul care va confecţiona în atelierul său şi alte obiecte (care ţineau, probabil, tot de prelucrarea pieilor), „…va fi supus unei plăţi duble a bărbânţei, adică 2 lei şi 24 de aspri”[9], darea fiind motivată că acest meşteşugar are un venit dublu.


[1] Nicolae Iorga. Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii-Albe. – Bucureşti, 1900, p.118; Idem. Breasla blănarilor din Botoşani. Catastihul şi actele ei. – În: Analele Academiei Române. Seria II, tomul XXXIV. 1911-1912. – Bucureşti, 1912, p. 4.
[2] Nicolae Iorga. Breasla blănarilor din Botoşani. Catastihul şi actele ei. – În: Analele Academiei Române. Seria II, tomul XXXIV. 1911-1912. – Bucureşti, 1912, p. 6.
[3] Ibidem.
[4] E.Pavlescu. Economia breslelor în Moldova. – Bucureşti, 1939, p. 516.
[5] Pavel Cocârlă. Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca feudală (sec. XV-XVIII). – Chişinău, 1991, p. 86.
[6] Pavel Cocârlă. Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca feudală (sec. XV-XVIII). – Chişinău, 1991, p. 94.
[7] În majoritatea cazurilor atelierele erau şi prăvălii (dughene).
[8] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 115, f. 24.
[9] Pavel Cocârlă, Rodica Ţugulschi. Breasla ciubotarilor din Bender (1816). – În: In memoriam professoris. Mihail Muntean. Studii de istorie modernă. – Chişinău, 2003, p. 63, 68.