BĂRBÂNŢĂ (барбынца) – măsură de capacitate cu care moldovenii vindeau,
înainte de Ştefan cel Mare, grâu genovezilor din Chilia, Cetatea Albă şi Calfa[1]. Altă
sursă, datată cu 13 mai 1768, atestă bărbânţa drept taxă plătită de ucenicul
breslei blănarilor, pentru a trece la treapta de calfă cu dugheană, pentru care
„…să aibă a da bărbânţa lui (starostelui – V.T.) 5 zloţi”, iar feciorul de meşter, pentru că învaţă meşteşugul
de la tatăl său, să dea jumătate de bărbânţă, după obicei[2].
Bărbânţa este înregistrată şi ca taxă plătită de străini care doreau să se
aşeze în breslele blănarilor, pentru care trebuiau să achite bărbânţa deplin[3].
Această taxă este întâlnită, cu anumite deosebiri, în cadrul breslei
ciubotarilor din Botoşani[4] şi
ale altor bresle din Moldova[5]. Alte
surse confirmă că bărbânţa „este o taxă de intrare, dar, în acelaşi timp, şi un
mijloc de ajutorare a breslei. Mărimea bărbânţei nu era stabilă şi varia de la
breaslă la breaslă”[6].
În Basarabia, bărbânţa era considerată plata dublă
pentru lucrul în afara comenzilor sau îndeplinit a doua oară de către meşter în
breaslă sau în prăvălie[7].
Bărbânţa mai este considerată şi dare dublă[8]. Spre
exemplu, punctul 11 al Statutului breslei ciubotarilor din Bender din 1816
prevedea că meşterul care va confecţiona în atelierul său şi alte obiecte (care
ţineau, probabil, tot de prelucrarea pieilor), „…va fi supus unei plăţi duble a
bărbânţei, adică 2 lei şi 24 de aspri”[9],
darea fiind motivată că acest meşteşugar are un venit dublu.
[1] Nicolae Iorga. Studii istorice asupra Chiliei şi
Cetăţii-Albe. – Bucureşti, 1900, p.118; Idem. Breasla blănarilor din Botoşani. Catastihul şi actele ei. –
În: Analele Academiei Române. Seria II, tomul XXXIV. 1911-1912. –
Bucureşti, 1912, p. 4.
[2] Nicolae Iorga. Breasla blănarilor din Botoşani. Catastihul
şi actele ei. – În: Analele Academiei Române. Seria II, tomul XXXIV.
1911-1912. – Bucureşti, 1912, p. 6.
[3] Ibidem.
[4] E.Pavlescu. Economia breslelor în Moldova. –
Bucureşti, 1939, p. 516.
[5] Pavel Cocârlă. Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca
feudală (sec. XV-XVIII). – Chişinău, 1991, p. 86.
[6] Pavel
Cocârlă. Târgurile sau oraşele Moldovei
în epoca feudală (sec. XV-XVIII). – Chişinău, 1991, p. 94.
[7] În
majoritatea cazurilor atelierele erau şi prăvălii (dughene).
[8] ANRM,
F. 4, inv. 1, d. 115, f. 24.
[9] Pavel Cocârlă, Rodica Ţugulschi. Breasla
ciubotarilor din Bender (1816). – În: In memoriam professoris. Mihail
Muntean. Studii de istorie modernă. – Chişinău, 2003, p. 63, 68.
