BIRĂU (бирэу/сельский староста) – cuvânt
cu mai multe sensuri: 1. În Transilvania – judele
comunal sau primarul satului. 2. Dregător român cu denumire de origine
maghiară, deosebit de birăul curţii, ce
semnifică un organ local al voievodului Transilvaniei, care îi reprezenta
interesele şi îi administra bunurile. 3. În Ţara Moldovei birăul de ocină era şeful corporaţiei
ceangăilor care lucrau în ocinile din ţinutul Bacăului[1].
Misiunea lui era de a coborî zilnic în ocnă pentru a verifica prezenţa
şavgăilor la lucru, a-i îndemna să muncească, a raporta constatările sale
delariului şi a supraveghea ca exploatările să se menţină în bună stare. Pentru
toate acestea birăul nu primea leafă, precum şavgăii, ci era remunerat în
natură, cu 30 de găleţi de sare pe fiecare lună (aproximativ 1500 ocale)[2].
În Basarabia, birăul este
cunoscut ca burgomistru, membru superior al magistaturii.
