IARNA LUI
KAMENSKI (Foametea din anii
1810-1811) (Каменская зима) –
termen alegoric, care reflectă situaţia dezastruoasă în care s-a pomenit
populaţia Principatelor Române în perioada războiului
ruso-turc din anii 1806-1812. Populaţia Principatelor a fost impusă să îndeplinească prestaţii destul de mari, ceea ce a influenţat negativ situaţia ei economică. Doar în februarie 1808 administraţia rusă a impus populaţia Principatelor Române la o contribuţie de 30 piaştri de fiecare locuinţă, ceea ce depăşea de 5 ori plata obişnuită[1]. Dacă vom ţine cont de faptul că, potrivit unor date aproximative, din 1808 numărul populaţiei scăzuse şi constituia în Ţara Românească peste un milion de locuitori, iar în Moldova 960 de mii[2], apoi suma stabilită de administraţia rusă pentru întreţinerea armatei ruse de ocupaţie era destul de impunătoare.
ruso-turc din anii 1806-1812. Populaţia Principatelor a fost impusă să îndeplinească prestaţii destul de mari, ceea ce a influenţat negativ situaţia ei economică. Doar în februarie 1808 administraţia rusă a impus populaţia Principatelor Române la o contribuţie de 30 piaştri de fiecare locuinţă, ceea ce depăşea de 5 ori plata obişnuită[1]. Dacă vom ţine cont de faptul că, potrivit unor date aproximative, din 1808 numărul populaţiei scăzuse şi constituia în Ţara Românească peste un milion de locuitori, iar în Moldova 960 de mii[2], apoi suma stabilită de administraţia rusă pentru întreţinerea armatei ruse de ocupaţie era destul de impunătoare.
În toamna anului 1811 la mari
impozite au fost impuşi clerul, boierii şi negustorii[3].
Creşterea prestaţiilor extraordinare a provocat foametea care a coincis cu
calamităţile naturale – gerurile cumplite din anii 1810-1811. Foametea
din 1810-1811 a fost de o gravitate greu de apreciat. Documentele de epocă
atestă că în timp ce ţăranii mâncau coajă de copac, viţă-de-vie şi tescovină
măcinată, la frontieră stăteau oprite 100000 cetverturi de faină,
12500 cetverturi de crupe
şi 55000 cetverturi de orz
şi ovăz, cumpărate pe banii vistieriei Moldovei. Foametea determina acte
disperate: „mulţi dintre locuitori
erau bucuroşi să-şi schimbe copiii pe pâine”[4]. Populaţia săracă era secerată de boli,
ducea lipsă de hrană şi de material de încălzit. A.Nakko scria în această
privinţă: „Iarna anilor 1810-1811 a nenorocit şi mai mult acest popor
năpăstuit, punându-l într-o situaţie extrem de grea. Bolile şi foametea, în
condiţiile unui ger şi ale unor viforniţe cumplite, au smuls din mijlocul
lui o mulţime de victime şi au rămas pentru totdeauna în memoria poporului ca
nişte nenorociri fără precedent, ce pot fi exprimate prin sintagma „Iarna
lui Kamenski”,
cunoscută fiecărui om chiar şi în timpul de faţă”[5].
[1] E.Hurmuzaki. Documente privind istoria României. –
Bucureşti, 1874, I, vol. II, p. 501.
[2] Documente româneşti din arhivele franceze (1801-1812). Cu un studiu
introductiv de Dr. Teodor Holban. – Bucureşti, 1939, p. 48.
[3] E.Hurmuzaki. Op. cit., p. 623.
[4] Alexei Agachi. Ţara Moldovei şi Ţara Românească sub
ocupaţia militară rusă (1806-1812). – Chişinău, 2008, p. 143.
[5] А.Накко. Очерк гражданского управления в Бессарабии,
Молдавии и Валахии во время русско-турецкой войны 1806-1812 гг. – În:
ЗООИД. – Одесса, 1879, т. XI, с. 305.
