MĂRFURI PREŢIOASE (mărfuri de calitate)(„красные” то-вары) – ţesături din
bumbac, lână, in şi mătase confecţionate la fabricile din Rusia şi exportate la
periferiile naţionale ale Imperiului[1].
MĂSURĂ (мерка) – termen cu înţeles de totalitate
a măsurilor destinate să faciliteze operaţiile comerciale, industriale,
financiare, geodezice etc. Sunt cunoscute 6 grupe mare de măsură: de lungime, de
suprafaţă, de volum, de capacitate, de greutate şi de valoare (monedă)[2].
În Basarabia măsura este cunoscută ca unitate de măsurare a greutăţii şi
capacităţii, egală cu 1,2 cetverici[3]. Măsură este considerată norma stabilită
în măsuri, pentru o desetină, în timpul însămânţării culturilor de toamnă şi
primăvară, care varia: secară – 6,9 şi 7,4 măsuri; grâu de primăvară –
5,4 şi 5,5; orz de toamnă – 6,7 şi 8,5; orz de primăvară – 7,0 şi
7,6; ovăz – 8,8 şi 10,7; hrişcă – 4,2 şi 6,0; mei – 1,2 şi 1,7;
mazăre – 3,1 şi 5,9 şi porumb – 1,9 şi 2,0, uneori 2,5 măsuri[4].
MEGIEŞ (megiaş) – termen folosit în documentele Ţării Româneşti şi
ale Moldovei pentru a-i desemna pe martorii din obşti săteşti vecine la
stabilirea hotarelor unei moşii. În Moldova a avut acelaşi sens cu cneaz sau
moşnean: ţăran liber şi proprietar de pământ[5].
P.Panaitescu susţine că megieş
provine de la cuvântul slav межа –
graniţă, межжаk – vecin.
Termenul are un înţeles dublu: 1. megieşi sunt acei care se află în afara obştii; cei din vecinătate –
vecinii; 2. megieşi sunt membri ai obştii. În Moldova predomina primul
termen – vecinii din apropiere şi nu membrii obştii[6].
MENONIŢII – sectă protestantă,
constituită în anii ’30-’40 ai sec. al XVI-lea în Olanda, de Menno Simons.
Ulterior această sectă s-a extins şi în Germania. Unul din preceptele de bază
ale acestei secte îl constituia refuzul de a satisface serviciul militar.
O parte din etnicii germani stabiliţi în Basarabia erau şi ei adepţi ai acestei
secte. În 1874, odată cu aplicarea în
Basarabia a reformei militare întreprinse în Rusia, guvernul ţarist a redus
din privilegiile acordate anterior etnicilor germani, inclusiv scutirea de recrutare.
Ca rezultat, şi menoniţii au fost înrolaţi în armata rusă[7].
MERŢĂ (мерца) – măsură de capacitate pentru cereale, cunoscută în
toate cele trei Ţări Româneşti. A avut o largă răspândire în Moldova medievală.
Capacitatea merţei moldoveneşti a variat, cu o anumită stabilizare în perioada
1685-1776, echivalând 10 dimirlii, adică 110 sau 120 ocale[8].
În Basarabia merţa era egală cu 10 puduri. Potrivit „Contractului Normal” din
1846, ţăranii erau obligaţi să-i pună la dispoziţia moşierului un car, pentru
transportarea greutăţilor (în fond, a cerealelor), la o distanţă de 80 de verste,
cu o capacitate de 3 merţe, sau 30 de puduri pentru fiecare pereche de boi[9].
[1] И.Аксаков. Исследование о торговле на украинских
ярмарках. – СПб., 1858, c. 161.
[2] Mai detaliat despre această
unitate generală de măsură a se vedea:
Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 290-291.
[3] ANRM, F. 194,
inv. 1, 1833, d. 20, f. 16 verso.
[4] М.Драган. Военно-статистическое
обозрение Российской империи. Т. XI, ч. III. Бессарабская область. –
СПб., 1858, c. 115.
[5] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 292.
[6] P.P. Panaitescu. Obştea ţărănească în Ţara Românească şi
Moldova. – Bucureşti, 1964, p. 37.
[7] Zamfir C. Arbure. Basarabia în secolul XIX. –
Chişinău, 2001, p. 141.
[8] Instituţii feudale din
Ţările Române. Dicţionar,
p. 293.
