JUDECĂTORIA SĂTEASCĂ DIN
BASARABIA (сельский суд/ сельская расправа) –
instituită în baza „Regulamentului despre ţărani din 1834”. Concomitent cu
instituirea plaselor în Basarabia este instituită şi Judecătoria sătească, aceasta
având în competenţă cercetarea cazurilor care nu puteau fi atribuite la categoria
dosarelor penale, precum şi la cea privind conflictele şi litigiile dintre
ţărani.
În componenţa
Judecătoriei săteşti intrau: şeful plasei, starostele satului de unde era
inculpatul sau pârâtul şi 10 ţărani de onoare, numiţi ţărani de bună-credinţă.
În această calitate ţăranii erau aleşi anual de toate satele plasei, la
adunările obştilor săteşti, din rândurile ţăranilor care se bucurau de cea mai
mare stimă şi încredere. Ţăranii de bună-credinţă participau pe rând, câte doi:
primul de rang superior şi al doilea de rang inferior, la şedinţele Judecătoriei
săteşti.
În competenţa
Judecătoriei săteşti intra cercetarea, fără drept de apel, a tuturor cazurilor ţăranilor din plasa dată, de importanţă minoră –
plângeri, care au la bază certuri, conflicte, bătăi, dar nu cazuri de mutilare
şi omor, precum şi cele legate de furturi şi escrocherii, când valoarea bunului
furat nu depăşea 10 rub. asignate, litigiile legate de moştenire şi alte
litigii, când valoarea bunului în litigiu nu depăşea 50 de rub. asignate.
Judecătoria sătească
avea dreptul să aplice următoarele pedepse: cel mult 25 lovituri cu nuiaua;
încarcerarea de la două la cinci zile; munca în folosul comunităţii de la trei
la 10 zile. Deciziile erau luate cu majoritatea voturilor, înregistrate de conţopistul
de plasă într-un registru special, aduse la cunoştinţă persoanelor aflate în
litigiu sau inculpaţilor şi executate imediat. Plângerile împotriva Judecătoriei
săteşti erau acceptate de Judecătoria judeţeană doar în cazul când erau probe
evidente, care demonstrau că ea a examinat dosare care nu ţineau de competenţa
ei. Cazurile care aveau tangenţă cu relaţiile dintre ţărani şi proprietarii
funciari, cât de minore ar fi fost acestea, nu erau de competenţa judecătoriilor
săteşti.
Activitatea
Judecătoriei săteşti era supravegheată de o persoana numită special, a cărei competenţă
se răspândea asupra unui judeţ anume. Această persoană era remunerată din impozitele
adunate de la populaţie[1].
Judecătoriile săteşti au existat până în 1898, când în Basarabia au fost
aplicate noile regulamente judiciare şi instituite noi instituţii judecătorești[2].
[1] ПСЗРИ. Собр. II , т. IX,
отд. первое, 1834, №6739. – СПб., 1835, с. 79-80.
[2] БОВ, 1870, 15 августа;
L.Chrtoacă, V.Coptileţ. Unele aspecte comparative ale evoluţiei
sistemului judecătoresc din Basarabia în sec. al XIX-lea. – În: Funcţionarea
instituţiilor democratice în statul de drept. Materiale ale conferinţei
teoretico-ştiinţifice internaţionale. 12-26 ianuarie 2003. –
Chişinău, 2003, p. 607.
