CĂPITAN DE TÂRG (капитан де тырг) – persoană care răspundea de activitatea poliţienească în oraşe şi
târguri şi corespundea postului de ureadnic în oraşele din Rusia, sau
ocolaşului şi vornicului în sate şi ocoale. El se subordona ispravnicului. În
izvoarele basarabene mai este menționat şi cu termenii: „Căpitănia de Orhei”,
„Căpitănia de Teleneşti”, „Căpitănia de Criuleni” etc.[1]
Din
raportul Serdăriei de Orhei din 26 iulie 1816, adresat preşedintelui
Comitetului provizoriu al Basarabiei, guvernatorului de Ekate-rinoslav I.H. Kalagheorghe,
cu privire la activitatea administraţiei locale, constatăm că în competenţa
căpitanului de târg din Orhei era, întâi de toate, preîntâmpinarea incendiilor care
puteau avea loc în oraş, stabilirea preţurilor necesare cârmuirii pentru tot
felul de produse alimentare, provizii, furaje pentru vite şi evaluarea acestora
în bani, îndeplinirea diferitelor dispoziţii ale serdăriei, soluţionarea
litigiilor dintre orăşeni în zilele de târg, având dreptul de decizie pe aceste
cazuri, soluţionarea şi altor întrebări ce ţineau de viaţă orăşenească. Ca şi căpitanii
de mazili, aceştia se foloseau doar de zeciuială ce constituia până la 60 sau
70 lei[2]. Cam
aceleaşi funcţii le avea şi căpitanul de târg din târguşorul Făleşti: supraveghea
închisoarea, asigura liniştea în târguşor, preîntâmpina incendiile şi
conflictele între locuitori, soluţiona litigiile neînsemnate, urmărea de buna
funcţionare a unităţilor de măsură şi greutate în zilele de târg etc.[3] La
1816, cate un căpitan de târg erau în târguşorul Otaci, ce aparţinea cneazului
Cantacuzino, şi în târgul Bălţi, ce aparţinea comisului Alexandru Panaiti. În
târguşorul Raşcov era doar un vechi, dar cu competenţele căpitanului de târg. Căpitanul
de târg nu era salarizat, dar de la soluţionarea litigiilor încasa în favoarea
sa împlineala[4].
Cu
adoptarea Regulamentului organizării administrative a regiunii Basarabia din 29 aprilie
1818, postul de căpitan de târg nu a mai fost instituit[5].
În pofida
acestui fapt, postul de căpitan de târg a continuat să existe. La 30 ianuarie
1819 guvernatorul civil al Basarabiei, în timpul inspectării Basarabiei, a observat
că mulţi ispravnici de ţinut nu se limitează doar la ocolaşi şi vornici
stabiliţi potrivit Regulamentului din 1818, dar folosesc în târguri supraveghetori
speciali, numiţi căpitani de târg, conducându-se de ordinele vechi, care sunt
incompatibile cu regulamentele noi, în care în general nu se aminteşte de acest
post[6].
Din acest
considerent, Guvernul Regional, la insistenţa Departamentului executiv, a propus
să fie lichidat postul de căpitan de târg. Pentru a argumenta asemenea decizie,
Guvernul susţinea că postul nu este prevăzut de Regulamentului organizării
administrative a regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818. „Cu instituirea
noii ordini (Regulamentului din 29 aprilie 1818 – V.T.), s-a decis, de această dată, de a pune
capăt tuturor abuzurilor la care sunt supuşi locuitorii din cauza numărului
exagerat de mare de funcţionari săteşti”. Dar, în pofida faptului că în
Regulamentul privind organizarea administrativă a regiunii Basarabia din 29 aprilie
1818 nu se face nici o referire la căpitanii de târg, la 3 martie 1819 Guvernul
Regional a propus ca aceste localităţi să nu rămână fără supraveghere
poliţienească. Şi, pentru asigurarea ordinii, crearea condiţiilor bune pentru
trecerea regimentelor militare, pentru însoţirea arestanţilor şi soluţionarea
altor probleme, luând în consideraţie faptul că ocolaşii sunt ocupaţi cu alte
treburi şi nu pot veni des în aceste târguri pentru a asigura aici ordinea, în
fiecare târg din provincie urma să fie instituit câte un administrator
împuternicit cu sarcini poliţieneşti cu denumirea de căpitan sau conducător (голова).
Aceştia vor fi aleşi după aceleaşi principii după care au fost aleşi în trecut de
către isprăvnicie, la fel cum sunt aleşi ocolaşii şi vornicii: cu acordul
societăţilor acelor târguri şi din rândul persoanelor care au reşedinţă şi
proprietate în aceste ţinuturi, nu însă din persoane străine[7].
La 17 aprilie
1819, în şedinţa Guvernului Regional a fost discutată dispoziţia guvernatorului
civil din 9 aprilie cu referire la slujitorii cu funcţii poliţieneşti din
Basarabia. În dispoziţie se menţiona că el a făcut legătură cu rezidentul
plenipotenţiar al Basarabiei A.N Bahmetev, care, făcând referinţă la Regulamentul
din 1818, sublinia inutilitatea păstrării funcţiei de căpitan de târg, din
considerentul că această funcţie este similară funcţiei de ocolaş. A.N Bahmetev
propunea ca funcţia de căpitan de târg să fie lichidată, iar obligaţiile căpitanului
de târg să fie transmise ocolaşului, care urma să răspundă de ordinea din târg.
Pentru aceasta, reşedinţa ocolaşului trebuia să fie transferată în târg[8]. S-a
hotărât ca funcţia de căpitan de târg să fie lichidată, iar sarcinile lui să
fie puse pe seama ocolaşului. Soluţionarea definitivă a problemei revenea ispravnicului[9].
[1] A se vedea raportul Serdăriei de Orhei către preşedintele
Comitetului Provizoriu al Basarabiei şi guvernatorul de Ekaterinoslav
I.H. Kalagheorghe din 26 iulie 1816 (ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 128).
[2] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 129-129
verso.
[3] Ibidem, f. 81 verso-82.
[4] Ibidem, f. 112-112
verso.
[5] A se vedea în acest sens: Устав
образования Бессарабской области 1818 г. – Кишинев, 1818.
[7] Ibidem, f. 4-4 verso.
