[1] Vasile Breban. Dicţionar general al limbii române. Vol. II. – Bucureşti, 1992, p. 1035.
TÂRG (местечко) – termen de origine slavă care semnifică loc de desfacere a mărfurilor. I.Halippa afirma la timpul său că în Evul mediu termenul târg era echivalent cu termenul oraş (orăşel), spre deosebire de sat – satul; de aceea, în cronicile moldoveneşti se întâlneşte destul de frecvent antiteza: sate şi târguri = sate şi oraşe[1].
La 5 februarie 1993 Academia
Română a organizat colocviul „Termenii
târg/oraş: semnificaţie, evoluţie şi utilizare”, la care au participat mai
mulţi specialişti în domeniu şi unde au fost expuse diferite opinii. Vasile
Neamţu, spre exemplu, constată că aşezarea urbană poate fi găsită în
documentele scrise sub termenul de „târg”, dar şi sub termenul de „misto” sau
sub termenul de „gorod”, dar, în acelaşi timp, şi cu denumiri latine, de pildă:
„urbs”, „opidum”, „civitas”. Dar, aceste cuvinte nu reflectă anumite etape în
dezvoltarea aşezărilor urbane, din simplul considerent că în foarte multe
documente, care se referă la Moldova, „misto” – pentru aceeaşi localitate,
în evoluţia ei – apare înainte de a fi denumită târg. Sau, în acelaşi document apare şi „misto” şi „târg”, pentru
aceeaşi localitate[2]. Respectiv, acest cuvânt
nu reflectă deplin etapa de dezvoltare a unei aşezări urbane.
Cercetătorul Paul Niedermaier
consideră că „există la un moment dat o serie de localităţi care sunt între
târg şi oraş. Este normal că asemenea localităţi (sau, dacă vreţi, între sat-şi-oraş,
dacă eliminăm deocamdată termenul de târg), să fie desemnate în acte neoficiale –
descrieri, cronici etc. – când târg, când oraş”[3].
Mircea D. Matei constată că în
istoriografia românească s-au statornicit două puncte de vedere cu referinţă la
târg: 1. unii cercetători, vorbind despre târg şi despre oraş, se
referă sau folosesc conceptul de târg ca fază preurbană în evoluţia unei
aşezări orăşeneşti; 2. alţi cercetători consideră că, atunci când vorbeşti despre
târg, se subînţelege că te referi la un specific de activitate comercială, de schimb
pe care îl are o anumită aşezare cu caracter permanent sau periodic la un moment
dat[4].
Academicianul Ştefan Ştefănescu
consemna că termenul „târg” iniţial a fost loc de schimb, ulterior a devenit
mic oraş. Mai târziu a devenit oraş. Dar, de multe ori şi-a păstrat şi sensul
iniţial, de loc de schimb”[5].
Tot în acest context, un alt
cercetător, Michel Tanase, după colocviul ce a avut loc la 5 februarie
1993, scria că „târgul, aparţine lumii în care slavonismul şi-a pus, mai mult
sau mai puţin, pecetea. În sens de oraş/orăşel, tinde să dispară (zic alte
dicţionare) şi să devină mai puţin folosit pentru a denumi mai degrabă „un loc
întins” (…) unde se vând şi se cumpără tot felul de produse”[6].
Potrivit datelor oficiale din 16 septembrie
1816, în Basarabia erau 6 oraşe[7]:
Chişinău, Hotin, Bender, Akkerman, Chilia şi Ismail (în care exista poliţie
orăşenească) şi 12 târguri: Făleşti, Briceni, Soroca, Căuşeni, Frumoasa, Leova
(în frunte cu ispravnici), Orhei, Teleneşti, Bălţi, Lipcani, Raşcov şi Otaci
(în frunte cu căpitani de târg)[8].
TÂRG SPECIAL (особый посад) – târguri din Basarabia în prima jumătate a sec
al XIX-lea cu un statut administrativ deosebit. De un asemenea statut au
beneficiat în anii ’40 ai sec. al XIX-lea târgurile Şabo, Turlaki şi Păpuşoi.
Pornind de la faptul că poliţia din Akkerman, în afară de oraş, avea în
dispoziţia sa încă 3 suburbii, ce se aflau la o distanţă de 5-6 verste de oraş,
iar mijloacele băneşti alocate în acest scop nu depăşeau bugetul altor oraşe,
în 1841 din suburbiile oraşului Akkerman au fost create târguri speciale sub
administraţia comisarilor de târguri (посадских
приставов), în a căror competenţă era soluţionarea problemelor poliţieneşti
şi ale administraţiilor de târguri, care, la rândul lor, aveau de soluţionat
probleme de ordin gospodăresc. Primii comisari de poliţie au fost numiţi în
localităţile: Şabo şi Turlaki, respectiv Lazărev şi Şumleanski şi în localitatea
Păpuşoi – Slavinski[9].
[1] И.Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя
населения Бес-сарабии по данным переписи 1817 года. – În: Труды
Бессарабской Губернской Ученой Архивной Комиссии. – Кишинев, 1907, том.
3, с. 52-53.
[2] Colocviu „Termeni târg/oraş: semnificaţie, evoluţie
şi utilizare”. – În: Historia Urbana. – Bucureşti, 1993/1, Tomul
I, p. 87.
[3] Ibidem, p. 88.
[4] Ibidem, p. 84.
[5] Ibidem,
p. 95.
[6] Michel Tanase. Contribuţie cu ocazia colocviului „Termenii
târg/oraş: semnificaţie, evoluţie şi utilizare”. – În: Historia
Urbana. – Bucureşti, 1993/1, Tomul I, p. 110.
[7] Despre semnificaţia
termenului „oraş” a se vedea în amănunte în: Instituţii
feudale din Ţările Române.
Dicţionar, p. 343-346.
[8] ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, f. 348-348 verso.
[9] А.Накко. Бессарабская область в историческом,
экономическом и статистическом отношении (рукопись). – Кишинев, 1879,
с. 187.
