COMITETUL
PRINCIPAL DIN ODESA PENTRU STABILIREA PREJUDICIILOR CAUZATE NOVOROSIEI ŞI BASARABIEI
ÎN ANII RĂZBOIULUI DIN CRIMEEA (1853-1856) (Одесский Главный Комитет по определению ущерба, нанесенного Новороссийскому
краю и Бессарабской области во время Крымской войны (1853-1856)) – comitet instituit
prin manifest imperial la 5 februarie 1857, cu sediul în Odesa, sub
preşedinţia guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, în care au intrat:
funcţionari de rang înalt din cadrul administraţiei locale şi locuitori de onoare,
aleşi din rândurile diferitelor categorii sociale, iar în calitate de deputaţi – funcţionari numiţi din partea ministerelor:
Militar, de Interne, de Finanţe şi a Proprietăţilor Statului. Concomitent, la
discreţia guvernatorului general, erau instituite şi comitete locale, în acele locuri şi în acea componenţă în care găsea
de cuviinţă guvernatorul, cu condiţia ca în fiecare localitate să existe o asemenea
instituţie, iar în fiecare comitet, în afară de persoane din cadrul
administraţiei locale, să intre şi câte unul sau mai mulţi deputaţi din partea
stărilor sociale.
În baza dispoziţiei Comitetului de
Miniştri din 6 aprilie 1856, asigurarea cu rechizite de birou, atât a Comitetului
Principal, cât şi a comitetelor locale, era pusă la discreţia guvernatorului
general.
Comitetul
Principal urma să alcătuiască un regulament detaliat privind activitatea
comitetelor locale şi să le asigure cu instrucţiuni speciale, în acelaşi rând
să supravegheze corectitudinea activităţii comitetelor locale. Preşedinte al Comitetului
Principal a fost numit guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei,
contele A.G. Stroganov.
Pe măsura îndeplinirii de către
comitetele locale a obiectivelor fixate, informaţiile şi concluziile prezentate
erau minuţios verificate în Comitetul Principal, care punea la dispoziţia
comitetelor informaţii suplimentare, pentru ca datele prezentate să fie
veridice. În baza acestor date erau alcătuite listele persoanelor care au
suferit în timpul războiului, cu indicarea în dreptul fiecărei persoane a costului
pagubei, urmând să i se acorde ajutoare băneşti din partea guvernului sau credite
pentru restabilirea gospodăriei.
După alcătuirea listelor,
guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei le prezenta spre examinare
ministrului de Interne, care urma să le prezinte la şedinţa Comitetului de Miniştri
pentru adoptare.
Ţinând cont de
faptul că examinarea listelor de către comitetele locale va necesita timp, iar
unele chestiuni ce ţineau de consecinţele războiului necesitau rezolvare urgentă,
din vistieria statului au fost alocate şi puse la dispoziţia guvernatorului
general 500 mii rub. argint. Concomitent, ministrul de Interne trebuia să
anunţe întreaga populaţie din Rusia că vor fi colectate donaţii benevole, în
folosul locuitorilor din Novorosia care au avut de suferit de pe urma războiului.
În scopul
distribuirii corecte şi echitabile a ajutoarelor şi privilegiilor acordate,
populaţia din Novorosia (şi cea din Basarabia) a fost împărţită în 3 categorii,
în dependenţă de nivelul prejudiciilor şi distrugerilor cauzate:
1. În prima categorie au fost
incluse gospodăriile care, deşi au îndeplinit prestaţii extraordinare, nu au
suferit pierderi considerabile.
2. În categoria a doua au fost incluse
toate localităţile care au îndeplinit fără întrerupere prestaţiile militare
extraordinare şi care, deşi şi-au păstrat o parte din avere, nu aveau
posibilităţi reale de a-şi restabili rapid gospodăria.
3.
În categoria a treia au fost incluse acele localităţi
care în timpul operaţiilor militare sau din cauza invaziei inamicului au fost
ruinate completamente.
Împărţirea
localităţilor în aceste trei categorii a fost încredinţată Comitetului
Principal, sub preşedinţia guvernatorului general.
Începând cu 1 ianuarie 1857,
locuitorii din Novorosia, care făceau parte din prima categorie, puteau
îndeplini dările faţă de stat la sfârşitul anului, fără a fi supuşi
penalităţilor. Locuitorii din categoria a doua achitau, pe parcursul anului,
doar jumătate din suma impozitelor de stat, iar locuitorii din categoria a treia
erau eliberaţi de plata acestor impozite pe parcursul întregului an[1].
Oraşele care au suferit în urma
invaziei inamicului (Sevastopol, Kerci, Eupatoria şi târguşorul Balaklav) au
fost eliberate, în genere, de plata taxelor de ghildă: oraşul Sevastopol –
pe o perioadă de 10 ani, iar celelalte – pe o perioadă de 5 ani, de aceste
privilegii beneficiind toate persoanele, atât de etnie rusă, cât şi străină,
atât cei care erau înscrişi deja în categoria negustorilor de ghildă, cât şi
cei care urmau să se stabilească cu traiul în aceste oraşe în cursul perioadei de
10 sau 5 ani. Negustorii beneficiau şi de alte privilegii[2].
La 1 mai 1857, la cererea
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, Comitetul de Miniştri a confirmat
cele trei categorii ale populaţiei Novorosiei şi Basarabiei, împuternicind
Comitetul Principal din Odesa să alcătuiască listele localităţilor care au suferit
de pe urma războiului reieşind din criteriile deja stabilite[3].
Activitatea comitetelor locale pe
întreg teritoriul Basarabiei a fost încheiată la sfârşitul anului 1857,
rapoartele fiind prezentate spre aprobare Comitetului Principal din Odesa. La 7 februarie
1858, Senatul Guvernant a confirmat, în baza deciziei imperiale, împărţirea populaţiei
Novorosiei şi Basarabiei în cele trei categorii deja stabilite, în dependenţă de
gravitatea prejudiciilor cauzate de război. În
categoria întâi au fost incluse: oraşele Soroca şi Bălţi şi judeţul
Soroca-Iaşi, oraşul Hotin şi judeţul Hotin. În
categoria a doua au fost incluse: oraşul Chişinău şi judeţul Chişinău,
oraşul Orhei şi judeţul Orhei, oraşul Akkerman şi judeţul Akkerman, partea din
judeţul Cahul rămasă în componenţa Basarabiei (după retrocedarea teritoriului de
sud Principatului Moldova), oraşul Bender şi judeţul Bender[4]. Întrucât
populaţia Basarabiei nu a fost implicată direct în teatrul operaţiilor
militare, localităţi de categoria a treia nu au fost stabilite.
