CETĂŢEAN DE ONOARE (почетный гражданин) | Muzeul din inima mea |

CETĂŢEAN DE ONOARE (почетный гражданин)



CETĂŢEAN DE ONOARE (почетный гражданин) – stare socială privilegiată, deosebită de orăşeni, creată prin manifestul imperial din 10 aprilie 1832 şi divizată în cetăţeni de viţă şi personali, dar care nu erau întruniţi într-o organizaţie de castă[1]. Statutul de cetăţean de onoare era acordat fie personal pe durata vieţii, fie ereditar şi negustorilor care activau o perioadă de 10 ani la rând în prima ghildă sau 20 de ani în a doua ghildă într-un oraş, cât şi negustorilor care aveau funcţia de Consilier de comerţ sau care au primit un ordin imperial, marilor industriaşi, persoanelor care s-au remarcat în domeniul ştiinţei şi artei, celor cu studii universitare, precum şi copiilor de nobili[2].
Ei erau scutiţi de impozite, prestaţii personale, serviciu militar obligatoriu şi de pedepse corporale, aveau dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele de administraţie orăşenească, de a se numi în actele oficiale cetăţean de onoare[3]; casele lor erau dispensate de încartiruire.
Numărul lor în Basarabia, la mijlocul secolului al XIX-lea, era neînsemnat, dar către sfârşitul acestui secol s-a mărit considerabil. Deşi reprezentau o stare socială specifică populaţiei urbane, mulţi dintre ei locuiau în sate[4].
Cetăţenii de onoare (nobilii, foştii funcţionari etc.) erau încadraţi şi în comerţul orăşenesc, însă numărul lor era destul de mic. Din cele 11475 de certificate comerciale eliberate burgheziei comerciale din Basarabia în anii 1849-1863 cetăţenilor de onoare le reveneau doar 84 (0,7%) de certificate[5].


[1] Е.Ф. Зябловский. Российская статистика. Часть I. Издание второе. – СПб., 1842, c. 52.
[2] Свод Законов Российской Империи. Законы о состояниях. – СПб., 1833, с. 114-116.
[3] Ibidem, p. 118-119.
[4] ANRM, F. 151, inv. 1, d. 93, f. 92; Памятная книжка Бессарабской области на 1862 год, c. 46; Записки Бессарабского Областного Статистического Комитета, Том. I, с. 28.
[5] Valentin Tomuleţ. Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale (1812-1868). – Chişinău, 2002, p. 346.