CETĂŢEAN DE ONOARE (почетный гражданин) – stare socială privilegiată, deosebită de
orăşeni, creată prin manifestul imperial din 10 aprilie 1832 şi divizată
în cetăţeni de viţă şi personali, dar care nu erau întruniţi într-o organizaţie
de castă[1]. Statutul
de cetăţean de onoare era acordat fie personal pe durata vieţii, fie ereditar
şi negustorilor care activau o perioadă de 10 ani la rând în prima ghildă sau
20 de ani în a doua ghildă într-un oraş, cât şi negustorilor care aveau funcţia
de Consilier de comerţ sau care au primit un ordin imperial, marilor
industriaşi, persoanelor care s-au remarcat în domeniul ştiinţei şi artei,
celor cu studii universitare, precum şi copiilor de nobili[2].
Ei erau scutiţi de impozite,
prestaţii personale, serviciu militar obligatoriu şi de pedepse corporale,
aveau dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele de administraţie
orăşenească, de a se numi în actele oficiale
cetăţean de onoare[3];
casele lor erau dispensate de încartiruire.
Numărul lor în Basarabia, la
mijlocul secolului al XIX-lea, era neînsemnat, dar către sfârşitul acestui
secol s-a mărit considerabil. Deşi reprezentau o stare socială specifică
populaţiei urbane, mulţi dintre ei locuiau în sate[4].
Cetăţenii de onoare (nobilii,
foştii funcţionari etc.) erau încadraţi şi în comerţul orăşenesc, însă numărul
lor era destul de mic. Din cele 11475 de certificate comerciale eliberate
burgheziei comerciale din Basarabia în anii 1849-1863 cetăţenilor de onoare le
reveneau doar 84 (0,7%) de certificate[5].
[1] Е.Ф. Зябловский. Российская статистика. Часть I. Издание
второе. – СПб., 1842, c. 52.
[2] Свод Законов Российской Империи. Законы о состояниях. – СПб.,
1833, с. 114-116.
[3] Ibidem, p. 118-119.
[4] ANRM, F. 151,
inv. 1, d. 93, f. 92; Памятная книжка Бессарабской области на
1862 год, c. 46; Записки Бессарабского Областного Статистического Комитета, Том. I, с. 28.
[5] Valentin Tomuleţ. Politica comercial-vamală a ţarismului în
Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale (1812-1868). –
Chişinău, 2002, p. 346.
