COMITETUL DE
CONTROL DIN BASARABIA (Бессарабский
ревизионный комитет) – comitet[1]
instituit în scopul verificării registrelor şi rapoartelor alcătuite în
perioada de activitate a rezidentului plenipotenţiar al Basarabiei şi a Administraţiei
regionale, în special după numirea în funcţie a unui nou rezident plenipotenţiar.
După finisarea lucrului, Comitetul de Control a fost lichidat, ca ulterior,
după transmiterea funcţiilor de către rezidentul plenipotenţiar noului
rezident, în scopul de a verifica activitatea acestuia, să fie instituit un nou
Comitet. Anul şi data instituirii primelor comitete de control în Basarabia nu
au putut fi depistate în izvoarele de arhivă[2].
Ştim cu certitudine că la 6 august 1823 guvernatorul general al Novorosiei
şi rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei M.S. Voronţov a informat
Consiliul Suprem al Basarabiei că general-locotenentul Inzov i-a comunicat că,
pentru îndeplinirea dispoziţiei secretarului de stat, a contelui I.A. Capo
d’Istria din 9 ianuarie 1822, cu referire la controlul rapoartelor pe
perioada de activitate a fostei guvernări a regiunii, este necesar să fie
instituit un Comitet de Control, care şi-ar continua activitatea, urmând să
verifice modul de administrare a Basarabiei pe perioada 1 ianuarie 1814 –
1 iulie 1816[3].
M.S. Voronţov considera că funcţiile
Comitetului de Control necesită a fi restabilite în baza dispoziţiilor
anterioare şi a dispus deschiderea şedinţelor începând cu 6 august 1823,
sub preşedinţia lui, despre care fapt a înştiinţat Consiliul Suprem al
Basarabiei[4].
La 26 august 1824 Comitetul de
Miniştri confirmă instituirea în Chişinău, în locul fostului Comitet, a unui
nou Comitet de Control, pentru verificarea rapoartelor pe perioada de activitate
a Administraţiei regionale a Basarabiei, începând cu 1814, şi statele de funcţii
ale Comitetului[5]. La 2 septembrie
1824 decizia Comitetului de Miniştri este confirmată de împărat[6].
Statele de personal ale Comitetul
de Control din Basarabia aveau în componenţă: un preşedinte (în rang de clasa a
IV-a sau a V-a), cu un salariu lunar de 1000 rub. argint, doi membri, cu
un salariu de 600 rub. argint fiecare, un contabil, cu un salariu de 600 rub.
argint şi un ajutor de contabil, care îndeplinea şi funcţia de secretar, cu un
salariu de 400 rub. argint. Pentru salariile funcţionarilor cancelariei şi
rechizitele de birou erau alocate 1000 rub. argint[7].
La 10 noiembrie 1825, M.S. Voronţov
a informat Consiliul Suprem al Basarabiei că, în baza deciziei Comitetului de Miniştri
din 30 mai, confirmate de împărat la 29 septembrie 1825, funcţionarul
de clasa a VI-a Golubţov a fost numit preşedinte al Comitetului de Control din
Basarabia[8]. La 24 februarie
1826, Consiliul Suprem al Basarabiei confirmă numirea funcţionarului de clasa a
VI-a Golubţov în funcţia de preşedinte al Comitetului de Control din Basarabia[9].
La 19 martie 1829, în baza
deciziei Comitetului de Miniştri, în scopul verificării registrelor şi
alcătuirii rapoartelor privind administrarea Basarabiei până la 1828, este
instituit un nou Comitet de Control. În timpul discuţiei din 5 martie 1829
purtate în cadrul şedinţei Comitetului de Miniştri s-a hotărât să fie lichidată
Secţia Provizorie de pe lângă Administraţia Financiară din Basarabia, iar
Comitetul de Control să fie instituit în baza principiilor formulate de M.S. Voronţov.
Consilierul Secţiei Provizorii de pe lângă Administraţia Financiară din
Basarabia, funcţionarul de clasa a V-a Lisanevski, a fost transferat în
calitate de membru al Comitetului de Control, iar în funcţia de preşedinte a fost
numit funcţionarul de clasa a V-a Leibin. Comitetul de Control din Basarabia se
spunea nemijlocit guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei, ca
instanţă suprema din regiune. Instituirea Comitetului a fost dictată de necesitatea
prezentării sistematice a rapoartelor în instituţiile controlului de stat[10].
La propunerea guvernatorului
general al Novorosiei şi Basarabiei Controlorul
de Stat a înaintat Comitetului de Miniştri propunerea de a-i încadra pe
funcţionarii Comitetului în categoria rangurilor, aceştia urmând să poarte
uniformă. La 7 august 1834, Comitetul de Miniştri a dispus ca uniforma să
fie similară celei pe care o poartă revizorii de stat, cu deosebirea ca, după
exemplul altor funcţionari guberniali, pe nasturii uniformei funcţionarilor Comitetului
să fie imprimată stema regională. Funcţionarii au fost atribuiţi la următoarele
categorii: preşedintele – la categoria a V-a; membrii – la categoria
a VI-a; contabilul, traducătorul, ajutorul contabilului şi secretarul – la
categoria a X-a, care ai fost confirmate la 27 februarie 1834. Cât
priveşte asigurarea cu pensii, la bază a fost pusă decizia din 2 ianuarie
1832: preşedintele – înscris în articolul I, categoria a III-a – 2000 rub.,
membrii – treapta a II-a, categoria a III-a – 1500 rub., iar ceilalţi
funcţionari – categoria a III-a – 300 ruble[11].
În baza Regulamentului din 5 (13)
ianuarie 1837 al Comitetului de Miniştri, Controlorul de Stat a înaintat la 11 ianuarie
1837 Comitetului de Miniştri propunerea ca Comitetul de Control din Basarabia
cu sediul la Chişinău să dispună, de rând cu alte instituţii guberniale, de dreptul
de a-i încadra în serviciu pe nobilii tineri şi persoanele care, potrivit
atestatelor de studii, au dreptul la ranguri. La 2 februarie 1837 aceasta
propunere a fost confirmată de Comitetul de Miniştri[12].
[1] Figurează în documente cu denumirile: Comitetul de Control din Basarabia, Comitetul Regional de Control din
Basarabia, Comitetul de Control din Chişinău.
[2] Registrele şedinţelor
Comitetului de Control din Basarabia se păstrează în fondul 139, inventar 11
(pentru anii 1825-1849) al ANRM, dar din ele nu poate fi depistat anul fondării
şi suspendării activităţii Comitetului.
[3] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 315, f. 1.
[4] Ibidem.
[5] ANRM, F. 3,
inv. 1, d. 315, f. 7.
[6] Ibidem, f. 8;
d. 764, f. 1 verso.
[7] Ibidem, d. 315,
f. 9.
[8] Ibidem, f. 13, 14.
[9] Ibidem, d. 569,
p. IV, f. 481, 483-484; d. 756, f. 192, 198-198 verso.
[10] ПСЗРИ. Собр. II, т. IV,
1829. – СПб., 1830, №2753, c. 172-173.
[11] ПСЗРИ. Собр. II, т. IX,
1834, отд. первое, №7335. – СПб., 1835, c. 816-817.
