MAGAZIE DE
REZERVĂ (запасной магазин) – magazie
(depozit) instituită de administraţia regională din Basarabia în scopul asigurării
populaţiei cu pâine, în caz de secetă. Spre deosebire de guberniile de peste
Nistru, exportul de cereale din Basarabia era, cu siguranţă, favorizat de lipsa
magaziilor de rezervă în provincie, deoarece populaţia nu era obligată să
predea o parte din producţia anuală în acestea. A existat doar un singur caz
când, din cauza recoltelor joase pe parcursul a câtorva ani la rând, în
1832-1834 s-a creat un deficit acut de cereale în guberniile sudice ale Rusiei
(inclusiv în Basarabia). În acele condiţii, Consiliul Regional din Basarabia a fost
nevoit să dispună instituirea în provincie, după exemplul guberniilor interne
ruse, a magaziilor de rezervă care să prevină pe viitor foametea în rândul
populaţiei în cazul recoltelor proaste. Din raportul Cancelariei guvernatorului
general al Novorosiei şi Basarabiei către Ministrul de Interne în legătură cu
această iniţiativă aflăm că în anul 1825 administraţia locală a emis o dispoziţie
privind implementarea decretului imperial din 15 aprilie 1822 referitor la
instituirea magaziilor de rezervă pentru cereale. Însă, Comisia alimentară care
urma să supravegheze acest lucru nici măcar nu s-a întrunit. După ce prin Regulamentul de organizare a provinciei
Basarabia din 1828 s-a prevăzut ca asigurarea securităţii alimentare a populaţiei
să intre în sarcina Consiliului Regional al Basarabiei[1],
s-a încercat reactualizarea problemei, pentru a se constata că Comisia
alimentară nici nu exista. Abia la 27 iunie 1832 a avut loc prima şedinţă
a acestei Comisii, la care s-a pus în discuţie instituirea în Basarabia a magaziilor
de rezervă pentru cereale. S-a demonstrat, însă, că solicitarea Consiliului
regional în această privinţă nu poate fi satisfăcută, deoarece decretul din 14 aprilie
1822 preciza că prevederile sale nu se refereau la Basarabia[2].
Regulamentul
despre ţărani din 1834 prevedea că pentru a asigura populaţia cu pâine, în
special în timpul secetelor, în plase sunt instituite magazii de rezervă. Locul
de amplasare a acestor magazii este stabilit de guvernatorul general al
Novorosiei şi Basarabiei. Responsabili de buna funcţionare a acestor magazii de
rezervă au fost numiţi şeful plasei şi asesorii-şefi. Toi ei numeau persoanele
responsabile de activitatea acestor magazii. Pentru asigurarea magaziilor cu
pâine, după strânsul recoltei, ţăranii erau obligaţi să prezinte câte ½ de cetveric
de grâu şi secară pentru fiecare persoane de sex masculin, iar din culturile de
primăvară – orz, ovăz, porumb şi mei, câte ½ de garnţ. Pâinea din magaziile
de rezervă era dată în formă de împrumut doar în urma deciziei adunării
generale din fiecare sat şi după aprobarea Administraţiei de plasă. Mareşalii
judeţeni ai nobilimi aveau grijă de păstrarea pâinii[3].
În 1834 a fost adoptată decizia
ca magaziile de rezervă să fie instituite peste tot, iar completarea cu cereale
urma să se facă din considerentul 1,5 cetverturi pentru fiecare persoană
impozabilă şi, în plus, 1 rub. 60 kop. Această taxa a fost prevăzută pe o
perioadă de 16 ani. Dar, seceta din anii 1839 şi 1840 a demonstrat că aceste
magazii şi aceste rezerve sunt insuficiente, deoarece în doi ani magaziile au
fost pustiite şi, în caz de o nouă secetă, populaţia urma să sufere de foame.
Din acest considerent, în 1843 s-a luat decizia ca fiecare unitate impozabilă
să fie asigurată cu 2 cetverturi de grâu de toamnă, 1,5 cetverturi de grâu de primăvară
şi cu câte 48 de kop. argint – bani (taxe) care urmau a fi încasate timp de
8 ani pentru procurarea cerealelor. Concomitent, în localităţile de importanţă
strategică au fost instituite magazii centrale. În Basarabia au fost instituite
159 magazii de rezervă de cereale[4].
În timpul războiului Crimeei
(1853-1856), parţial din cauza secetei, lipsei braţelor de muncă, dar, în
special, din cauza cererii substanţiale la pâine pentru asigurarea
necesităţilor armatei, încasările permanente de pâine în magaziile de rezervă
au încetat. Pentru întreţinerea armatei au fost luate din magaziile mobile din
Basarabia până la 40 mii cetverturi de cereale, iar măcinatul lor a devenit
o prestaţie naturală grea pentru populaţia rurală. Pentru întreţinerea ţăranilor
de stat, în 1856 guvernul a cumpărat pâine la o sumă de 80 mii rub. argint[5].
În 1860 în magaziile mobile din
Basarabia s-a creat un deficit de 1500 mii puduri de pâine. Ca urmare, potrivit
Regulamentului provizoriu din 1900, asigurarea populaţiei cu produse alimentare
(cu pâine) a fost dată în competenţa zemstvei[6].
[2] Ibidem, F. 3,
inv. 2, d. 35, f. 63, 89-89 verso.
[3] ПСЗРИ. Собр. II, т. IX,
1834, отд. первое, № 6739. – СПб., 1835, с. 78-79.
[4] Н.В. Лашков. Бессарабия. К столетию присоединения к России. Географический и
историко-статистический обзор состояния края. – Кишинев, 1912, с. 158-159.
[5] А.Накко. Бессарабская область в историческом, экономическом и статистическом
отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, c. 235-235 об.
[6] N.V. Laşkov. Op. cit., p. 158-159.
MAGAZIE DE REZERVĂ MOBILĂ (подвижной запасной магазин) – depozit mobil instituit de administraţia militară rusă,
în timpul ostilităţilor militare, în scopul asigurării armatei cu muniţii şi
provizii.
Implicarea Rusiei în războiul
Crimeei a impus populaţia din Basarabia să organizeze magazii de rezervă
mobile, pentru asigurarea armatei cu muniţii şi provizii. Din adresa
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei din 12 ianuarie 1853 înaintată
Administraţiei Financiare aflăm că Basarabia urma să pună la dispoziţie 2
magazii de rezervă mobile, în care scop să fie angajate care de la ţăranii de stat[1].
Ulterior această decizie a fost confirmată şi de Ministerul Proprietăţilor Statului,
indicându-se că plata pentru fiecare car tras de 2 boi, care va ridica o
greutate de 32 de puduri, şi pentru fiecare pereche de boi de rezervă va
constitui zilnic câte 60 kop. argint. Ţăranii de stat, care erau supuşi Administraţiei
Financiare, trebuiau să pună la dispoziţie în decursul lunii mai 858 de care,
plus 20 care de rezervă şi 122 perechi de boi înhămaţi, tot de rezervă.
Administraţia locală urma să dea dispoziţiile de rigoare, pentru ca ţăranii să
pregătească carele şi, la prima chemare, să se poată prezenta la Chişinău, în
termenele stabilite. Prezintă interes cerinţele înaintate de guvernatorul
general faţă de ţărani: carele care trebuiau puse la dispoziţia magaziei mobile
să fie de calitate bună, cu instrumentele necesare în caz de posibile reparaţii
în drum; fiecare car trebuia să dispună de pânză groasă din cânepă sau in cu care să se acopere încărcătura; boii
trebuiau să fie sănătoşi, iar căruţaşii să nu fie bătrâni şi să-şi cunoască
bine meseria[2].
Imediat ce ţarul a anunţat
mobilizarea generală a corpurilor pedestre nr. 3 şi 4 ale Armatei de Sud
spre hotarul de la Prut, în Basarabia a început pregătirea intensă a proviziilor
şi a unităţilor de transport pentru mobilizarea mai rapidă a armatei. Întrucât
dispoziţiile ministrului de război au fost date considerându-se că armata rusă
nu va depăşi hotarele Principatelor Române, în Basarabia au fost făcute
următoarele pregătiri: pentru depozitul mobil al armatei au fost luate de la
populaţia Basarabiei 4880 care[3]
înhămate cu câte o pereche de boi. Atât pentru aceste care, cât şi pentru munca
prestată în calitate de căruţaşi, localnicii trebuiau să primească, potrivit
deciziilor adoptate, câte 60 kop. pe zi. Acest magazin mobil nou-format avea
capacitatea de a ridica produsele alimentare şi vinul, necesare timp de o lună
pentru 70 mii de ostaşi[4]. Deşi în Principate au fost făcute
pregătirile necesare pentru întreţinerea armatei ruse, cele 4 brigăzi ale magazinului
mobil transportau permanent provizii din Basarabia[5]. În
1854 întreţinerea depozitelor mobile ale armatei ruse a costat 2200500 ruble[6].
Pentru a facilita
mişcarea armatei spre frontul nou deschis, a fost dat ordinul să fie
transportate în Vadul lui Isac toate rezervele de pâine din Principatele
Române. De aici, o parte au fost repartizate proporţional armatelor cantonate
în ţinut, iar o altă parte a fost trimisă cu ajutorul magaziilor mobile în
Crimeea. La ordinul lui P.I. Paskevici, toate detaşamentele au primit
informaţia despre depozitele săteşti, amplasate pe teritoriul Basarabiei, în
care a fost depozitată făina pentru armată[7].
De la începutul războiului
Crimeei până la 1 iunie 1855 populaţia Basarabiei a pus la dispoziţia
armatei ruse principalul mijloc de tracţiune – carele. Astfel, doar pentru
deplasarea magaziilor mobile de provizii ale armatei de ocupaţie au fost
puse la dispoziţie 692532 care (Tabelul 13)[8].
Tabelul 13
Numărul
carelor puse la dispoziţie armatei ruse pentru magaziile
mobile
şi valoarea acestora (1853-1 iunie 1855)*
Oraşul,
judeţul
sau
districtul
|
Numărul
de care
|
În %
|
Valoarea reală
a carelor |
Suma
achitată |
||
rub.
|
kop
|
rub.
|
kop.
|
|||
Departamentul Ministerului Proprietăţilor Statului
|
||||||
Judeţul
şi districtul Akkerman
|
367685
|
57,7
|
275673
|
75
|
220611
|
-
|
Districtul şi judeţele Bender şi Cahul
|
251593
|
39,5
|
188694
|
75
|
150955
|
80
|
Districtul
şi judeţul Hotin
|
17898
|
2,8
|
13423
|
50
|
10738
|
80
|
În
total
|
637176
|
100,0
|
477792
|
-
|
382305
|
60
|
Administraţia
Coloniştilor Transdanubieni
|
||||||
Districtul Ismail
|
422
|
4,0
|
31650
|
-
|
-
|
-
|
Districtul Cahul de pe malul Prutului
|
5706
|
54,5
|
5706
|
-
|
4279
|
50
|
Districtul Bugeacul de Jos
|
4345
|
41,5
|
9341
|
75
|
9341
|
75
|
În total
|
10473
|
100,0
|
46697
|
75
|
13621
|
25
|
Departamentul
Ministerului de Interne
|
||||||
Oraşul şi judeţul Chişinău
|
38878
|
86,6
|
40821
|
90
|
29158
|
50
|
Oraşul şi judeţul Orhei
|
2514
|
5,6
|
82114
|
-
|
-
|
-
|
Oraşul şi judeţul Bender
|
75
|
0,2
|
5175
|
-
|
-
|
-
|
Oraşul şi judeţul Cahul
|
347
|
0,8
|
28134
|
-
|
-
|
-
|
Oraşul Bălţi şi judeţul Iaşi
|
1445
|
3,2
|
42320
|
-
|
-
|
-
|
Oraşul şi judeţul Soroca
|
600
|
1,3
|
11446
|
-
|
358
|
50
|
Oraşul şi judeţul Hotin
|
1024
|
2,3
|
99703
|
-
|
-
|
-
|
În total
|
44883
|
100,0
|
309713
|
90
|
29517
|
-
|
În total
|
692532
|
-
|
834203
|
65
|
425443
|
85
|
* ANRM, F. 24,
inv. 1, d. 18, f. 212-216 verso.
Ministerul de Interne a alocat
doar 44883 care (6,5%). Majoritatea proveneau din oraşul şi judeţul Chişinău –
38878 care (86,6%). Paradoxal este însă faptul că valoarea corvezilor cu carul
realizate de locuitorii acestui Departament era extrem de exagerată comparativ
cu alte regiuni. Explicaţia este simplă – locuitorii acestor regiuni, în
special ai judeţelor Iaşi, Soroca, Hotin, Cahul, Bender şi Orhei, realizau
aceste corvezi pe o distanţă şi cu o durată de timp mult mai mare. Această este
explicaţia că cele 44883 care (6,5%) prestate pentru transportarea magaziilor
mobile din acest Departament au valorat 309713 rub. şi 90 kop., ceea
ce a constituit 37,1% din valoarea totală a acestei corvezi pentru întreaga
regiune. Însă, populaţiei nu i-a fost plătită nici a zecea parte din sumă –
doar 29517 rub.[9]
Astfel, pentru transportarea
magaziilor mobile ale armatei ruse de la începutul războiului până la 1 iunie
1855 populaţia Basarabiei a prestat 692532 care, muncă ce a fost estimată la
834203 rub. şi 65 kop. dintre care au fost plătite doar 425443 rub.
şi 85 kop.[10]
[1] ANRM, F. 122,
inv. 2, d. 53, f. 11.
[2] Ibidem, f. 11 verso-12.
[3] Un car avea capacitatea de a
transporta 4 cetverturi de cereale (Ф.К. Затлер. Записки о продовольствии войск в военное время, ч. I. – СПб.,
1860, с. 215).
[4] Ф.К. Затлер. Записки о продовольствии войск в военное
время, ч. I. – СПб., 1860, с. 192.
[5] Ibidem, p. 195.
[6] Ibidem, p. 208.
[7] Ibidem, p. 218.
[8] ANRM, F. 24,
inv. 1, d. 18, f. 215 verso.
[9] ANRM, F. 24,
inv. 1, d. 18, f. 212-215.
[10] Ibidem, f. 215.
