ARENDAŞ (posesor) | Muzeul din inima mea |

ARENDAŞ (posesor)



ARENDAŞ (posesor) – persoană care deţinea în arendă proprietăţi funciare, atât ale moşierilor, câr şi ale statului, pentru anumite sume de bani[1]. Pe parcursul primei jumătăţi a sec. al XIX-lea arendaşii au cauzat mari prejudicii ţăranilor şi orăşenilor din Basarabia. Spre exemplu, la 29 martie 1813 locuitorii oraşului Chilia, ţinutul Ismail, se plâng guvernatorului civil al Basarabiei Scarlat Sturdza[2] împotriva arendaşului goştinii, care „...cere achitarea îndoită a taxei, comparativ cu anii precedenţi”[3]. Peste puţin timp, la 11 iulie 1813, locuitorii Bugeacului se plâng lui Scarlat Sturdza împotriva abuzurilor frecvente din partea aceluiaşi arendaş a dării „goştina”[4]. Comunitatea evreiască din oraşul Hotin se plânge la 27 februarie 1813 guvernatorului civil al Basarabiei împotriva arendaşului Bernştein, care lua de la negustori o taxă de 15 parale (în loc de 5) pentru comercializarea rachiului[5]. Analiza protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia în anii 1812-1828, doar în baza unui singur fond de documente – fondul 2 (Cancelaria guvernatorului Basarabiei) demonstrează, cu lux de amănunte, că nemulţumirile cauzate diferitelor categorii sociale de abuzurile din partea arendaşilor prevalau cu mult asupra altor forme de asuprire[6].


[1] AIMSR, F. AMŞ, d. 18589, p. I, f. 5 verso.
[2] Scarlat Sturdza – fiul marelui vornic Dimitrie Sturdza (?-1794) şi al Ruxandei, fiica lui Grihore al II-lea Ghica (octombrie 1739 – septembrie 1741; mai 1747 – aprilie 1748). Om de cultură (a studiat la Leipzig), foarte bogat, Scarlat Sturdza a fost căsătorit cu Sultana, fiica domnului Constantin Moruzi (septembrie 1777 – mai 1782). După pacea de la Iaşi (29 decembrie 1791) părăseşte Moldova, refugiindu-se împreună cu familia sa în Rusia, unde s-a aşezat mai întâi la Sankt Petersburg, apoi în Bielorusia, pe moşiile sale de la Movilău. În primăvara anului 1812, Alexandru I îl trimite la Bucureşti pentru a sluji în calitate de consultant în cadrul delegaţiei ruse însărcinate cu tratativele de încheiere a păcii. La 23 iulie 1812, P.V. Ciceagov îl numeşte pe Scarlat Sturdza în postul de guvernator civil al Basarabiei. La 7 august împuternicirile lui sunt confirmate de Alexandru I. (Despre numirea în funcţie şi activitatea lui Scarlat
Sturdza în calitate de guvernator civil al Basarabiei a se vedea în amănunte: Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău, 2006, p. 63-120)
[3] ANRM, F. 2, inv. 1, d. 80, f. 893.
[4] Ibidem, d. 84, f. 116.
[5] Ibidem, d. 80, f. 302 verso-303.
[6] Despre principalele forme de proteste ale ţăranilor şi orăşenilor din Basarabia împotriva abuzurilor arendaşilor a se vedea detaliat: Valentin Tomuleţ. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828). – Chişinău, 2007, Vol. II, passim.